Un tânăr curator român, Cosmin Năsui, a reuşit să realizeze un proiect de artă atât de profesionist încât să fie acceptat la unul dintre cele mai importante evenimente de profil din Rusia. Asta l-a „costat”, printre altele, 300 de zile de muncă şi peste 500 de mailuri schimbate cu organizatorii.
Ai reuşit o performanţă de care ar fi mândru orice curator sau artist român: aceea de a duce arta contemporană românească la Bienala de la Moscova. Cum ai reuşit?
Cum probabil orice performanţă are nevoie de o depăşire a unui alt record sau al unui alt eşec, în cazul nostru a pornit de la o propunere nerealizată de a participa la Bienala de la Praga din acest an. Îi mulţumim astfel indirect lui Giancarlo Politi, directorul Bienalei de la Praga, pentru că lipsa răspunsului său ne-a ambiţionat să continuăm şi astfel să înscriem o performanţă mult mai importantă pentru noi şi cred că deopotrivă pentru arta românească. Însă înainte ca toate aceste lucruri să fie posibile am început cu viziunea de a configura o identitate est-europeană a artiştilor contemporani români promovându-i în contexte premium ale valorilor artei contemporane la scară internaţională. Această viziune este continuată de o strategie de construire atentă a unor portofolii solide pentru artiştii contemporani, care desigur se consolidează în configurarea unor cote pe pieţele internationale de artă.
Şapte artişti contemporani români Dragoş Burlacu, Francisc Chiuariu, Ana Maria Micu, Cătălin Petrişor, Bogdan Raţă, Aurel Tar şi Zoltan Bela pe scena de anvergură a Bienalei internaţionale de artă contemporană de la Moscova înseamnă desigur, depăşind momentele de bucurie, o muncă de echipă profesionistă dedicată, începută în decembrie 2010, cumulând peste 300 de zile. O asftel de reuşită aparţine întregii noastre echipe.
Cum este percepută profesia ta, aceea de curator?
Este ca orice meserie care implică lucrul în echipă, dar încă destul de neînţeleasă în spatiul cultural românesc. Curatorul cumulează atât segmentul creativ artistic cât şi cel organizatoric. În spatele lui trebuie să se afle un bun manager (în cazul nostru Oana Ioniţă) care să continue efortul logistic şi o echipă de comunicare (echipa Modernism.ro).
Pentru că ne aflăm încă la începuturile pieţei de artă în România curatorul face uneori şi munca de galerist sau de dealer de artă. Dacă funcţionează profesionist, curatorul adaugă îi ridică valoarea artistului.
Un exemplu pe care-l folosesc este acela al unui măr pe lângă care trece cineva şi observă fructele. El se opreşte şi îngrijeşte mai întâi pomul fructifer în loc să culeagă merele şi apoi să le vândă la marginea drumului sau să meargă mai departe. Îi sapă pământul, îl curăţă, îi taie crengile uscate, îi pune îngrăşâmânt etc., iar merele le aşează în lădiţe frumos ambalate şi îngrijite şi le duce pe pieţe unde aceste fructe sunt la mare căutare şi la mare preţ. E de înţeles că pomul fructifer, merele, dar şi agricultorul vor cunoaşte împreună beneficiile unui sezon bun. Însă din păcate pe piaţa de artă românească există mai mulţi speculatori decât „agricultori”. Aceştia se camuflează printre ceilalţi şi nu fac decât să vândă merele la marginea drumului fără să investească efort, muncă, resurse şi timp de durată pentru a crea cerere calificată şi plus-valoare merelor şi produselor derivate.
Pe ce criterii i-ai ales pe cei şapte artişti incluşi în proiectul tău?
În alcătuirea unui proiect internaţional pentru orice bienală se amestecă toate criteriile posibile, iar ordinea lor este aproape de fiecare dată alta. Unul e criteriul conceptual, care generează şi dezvoltă conţinutul lucrărilor de artă, este de obicei nucleul, care la o privire simplă dă titlul proiectului curatorial. Conceptul este şi primul care atrage atenţia comisiei de curatori şi comisari ai bienalelor care selectează şi decid asupra participării.
Urmează criteriul valorii artiştilor şi a lucrărilor acestora care înseamnă modalitatea de selecţie a materiei prime din care se alcătuieşte proiectul curatorial. Conceptele şi display-ul expoziţional sunt opera în sine a curatorului, dincolo de lucrările de artă şi împreună cu ele.
Criteriul loialităţii reciproce al artiştilor şi curatorului este extrem de important. Curatorul şi artiştii formează o echipă de lucru pe termen lung. Între stadiul de proiect, realizarea şi apoi desfăşurarea evenimentelor propriu-zise poate exista o perioadă de luni (mai exact pentru proiectul nostru de la Moscova de 10 luni), depăşind în alte situaţii chiar un an. Cumva, aproape firesc, în această perioadă de lucru apar cel mai adesea bucurii, discuţii dar şi tensiuni. Dincolo de rigoarea contractelor asumate de curator pentru întregul proiect este necesară atmosfera de bună comunicare şi încredere reciprocă. Fiecare trebuie să-şi cunoască bine locul şi rostul, pentru că orice schimbare neprevăzută a unuia dintre participanţii la proiect poate aduce prejudicii nebănuite celorlalţi implicaţi.
Criteriul transparenţei comunicării interne şi externe este esenţial şi trebuie folosit cu rafinament pentru că implică încredere în porţii mari. Datorită acestui criteriu şi pentru a prezenta mecansimele interne ale unui astfel de proiect, am cuprins în cartea albumul „Colorând Griul” publicată la Editura Vellant şi aspecte ale corespondenţei noastre din 2010 până acum. În acest mod poate fi urmărită evoluţia proiectului, implicările, abordările diferite ale artiştilor, partenerilor şi ale organizatorilor bienalei.
Criteriul profesionalismului este cel folosit pe tot parcursul proiectului de la luarea deciziilor până la punerea lor în practică în display-ul expoziţional şi ulterior.
Un proiect curatorial care este realizat cu succes şi ajunge apoi să fie itinerat înseamnă în spate o echipă funcţională, în care fiecare are partitura lui iar dirijorul coordonează întreaga compoziţie muzicală.
Cum va arată expoziţia curatoriată de tine şi cum se transportă o asemenea expoziţie, va sta la Moscova până la finalul Bienalei?
„Colorând griul” înseamnă 35 de lucrări din care 19 picturi pe diferite suporturi precum pânză, backlit, 6 cut-out-uri din foam, 3 sculpturi şi 7 obiecte. Artiştii au mai lucrat şi cu răşină poliuretanică, dibond, folie de plastic, ciment. Greutatea totală a lor este 113,5 kilograme. Dimensiunea maximă a unei lucrări incluse în proiect este de 138 x 199 cm, iar cea mai mică piesă este de 10 x 10 x 10 cm.
Moscova faţă de Bucureşti este mai aproape decât Parisul însă ea pare deocamdată mult mai greu accesibilă. Există un tren direct Sofia – Moscova care trece prin Bucureşti, iar un drum dus-întors nu depăşeşte echivalentul a 200 de euro. Transportăm deci expoziţia şi echipamentul logistic cu acest tren, care ajunge la destinaţie în două zile, după ce îşi schimbă ecartamentul.
Proiectul „Colorând griul” este găzduit în locaţia principală a bienalei din acest an, ARTPLAY Design Centre, într-un spaţiu generos de 200 de metri pătraţi, în perioada 20 septembrie-4 octombrie 2011.
Am pornit la drum doar cu invitaţia oficială de a participa cu proiectul nostru „Colorând griul” la Bienala de la Moscova în luna mai. După o corespondenţă de peste 554 de mailuri, şi un timp de 4 luni de căutări şi prezentări am primit sponsorizări de la Institutul Cultural Român, Biroul de arhitectură B23T, Chapman Taylor Romania, Van Project&Design, Alukoenigstahl şi parteneriatul Centrului Cultural ArtPlay Moscova, Alex Solodov Art Studio Moscova, Editura Vellant şi Illy Romania. Spaţiul de expunere din Moscova am reuşit să-l obţinem, tot după 4 luni, prin parteneriat şi cu plata unui serviciu de pază de 8 euro pe oră. Acest lucru ne-a limitat prezenţa în bienală la o durată de două săptămâni din cele cinci cât ţine aceasta.
Pe întreaga perioadă a expunerii proiectului nostru avem deja fixate întâlniri profesionale cu reprezentanţi de centre culturale, galerii, mass-media din Moscova.
Expoziţia este acompaniată de un album. Volumul „Colorând griul” are 240 de pagini şi conţine conceptul proiectului curatorial şi şapte studii dedicate operelor artiştilor, alături de o selecţie a corespondenţei dedicate alcătuirii proiectului şi de o secţiune de scurte biografii. Albumul oferă o generoasă inventariere a operelor celor şapte artişti români contemporani, fiind ilustrat cu peste 360 de reproduceri color. Exista şi un număr limitat de exemplare-unicat, care conţin desene originale ale artiştilor.
Toate costurile expoziţiei au fost generate şi asigurate de Năsui Colecţie privată & galerie. Pentru că logistic nu aveam cum să acoperim toate costurile (cazare, transport, diurna) pentru toţi cei şapte artişti la Moscova, fără să creăm diferenţieri între ei, le-am facilitat celor interesaţi cazarea (preţ preferenţial), formalităţile de viză şi transport (invitaţie oficială). Câţiva dintre artişti vor fi prin urmare prezenţi la deschidere şi în timpul bienalei.
În contextul în care curatorul Bienalei a propus ca temă ‘Rescrierea lumilor’, de ce aţi ales proiectul ‘Colorând griul – Al doilea val de artişti contemporani emergenţi români’?
Ieşind la export, arta românească contemporană are nevoie să se definească şi să-şi specifice identitatea. Bienala de artă de la Moscova este pentru arta contemporană românească, prin proiectul „Colorând griul”, un context fericit şi un important prilej de a-şi prezenta identitatea şi culoarea locală. Este unul dintre cele mai importante evenimente culturale organizate sub egida guvernului rus şi deja unul dintre evenimentele internaţionale de anvengură în zona artelor vizuale. Ediţia a patra propune ca temă generală „Rescrierea lumilor”, o temă generoasă la care artiştii români invitaţi au multe de spus.
Depăşind graniţa temporală de 20 de ani de la schimbarea regimului comunist cu cel capitalist, arta românească contemporană începe să nu mai comunice trecutul. Referinţele imagistice, mesajele, temele şi subiectele ei ajung firesc să fie interesate de prezent şi viitor. Trebuie spus că formele artei în tranziţia celor 20 de ani au speculat trecutul comunist până când aproape l-au clişeizat. Cu alte cuvinte s-a pictat, desenat, scris şi filmat despre Ceauşescu şi Epoca de Aur, postmortem, aproape tot atâta cât s-a produs pe când era de actualitate. Atunci, artiştii erau obligaţi să respecte un program iconografic propagandistic recunoscut sub numele de realism socialist. După Revoluţie, artiştii au ales de bună voie să reprezinte această identitate trecută ca pe un produs de consum exotic pentru lumea Vestului, care astfel descoperea Noua Europă din spatele Cortinei de Fier. Descoperirea Epocii de Aur apărea ca fiind de culoarea gri, atât la propriu cât şi la figurat.
Valorile Estului la timpul prezent arată meteforic că şi culorile intre timp s-au schimbat. Griul norilor de praf ai şantierelor socialiste, al lenei după-amiezelor de ciment de la oraş, ori al fotografiilor şi televizorului alb-negru este deja colorat de industriile consumului. Iar arta contemporană nu mai poate fi nici ea separată de prezentul ledurilor colorate ale ecranelor de publicitate.
De ce ‘al doilea val de artişti’?
Într-adevăr, titlul întreg al proiectului curatorial de la Moscova este „Colorând griul – Al doilea val de artişti contemporani emergenţi români” pentru că deschide o suită de expoziţii prin prezentarea artiştilor emergenţi. În următorul spaţiu cultural în care proiectul va fi itinerat vom prezenta continuarea, „Colorând griul – Starea de spirit” unde vom aborda şi alte aspecte conceptuale ale proiectului. Şi desigur apoi va urma expoziţia despre culoarea în sine.
Ajungând la propunerea noastră curatorială de la Moscova, recunoaştem că am documentat, am descoperit, am monitorizat şi am promovat, în ultimii 5 ani, câţiva artişti de calibru peste tot în România. Din motive cronologice lesne de înţeles noi îi numim „al doilea val de artişti români contemporani emergenţi” şi vă invităm să îi exploraţi: Dragoş Burlacu, Francisc Chiuariu, Ana Maria Micu, Cătălin Petrişor, Bogdan Raţă, Aurel Tar, Zoltan Bela.
Cum vezi viitorul artei contemporane româneşti? Piaţa românească este încă prea tânără şi neexperimentată pentru a depista viitoarele valori artistice?
Sunt sigur că toate neajunsurile actuale ale artei contemporane din România pot fi transformate cu pricepere în viitoare calităţi. Faptul că arta contemporană este atât de nepromovată în ţară o transformă cu uşurinţă în materie primă pentru export. Pentru că există încă atât de puţini intreprinzători artistici, aproape orice eveniment expoziţional din România capătă vizibilitate maximă doar pentru un acelaşi cerc restrâns de public. Lărgirea cercului celor interesaţi de artă şi mărirea cunoaşterii bazinului de artişti existenţi este făcută exponenţial de la un an la altul. Arta contemporană românească încă nu e un subiect comun oamenilor care trăiesc în prezent. Îţi poţi da seama de asta dacă întrebi un om pe stradă ce artist român îi place.
Înseamnă că sunt atât de multe de făcut în prezent încât viitorul mai poate aştepta.
Biografie
Înainte de toate, Cosmin Năsui a studiat Facultatea de Arte Decorative şi Design şi Facultatea de Istoria şi Teoria Artei, ambele la Universitatea de Artă din Bucureşti. Le-a încheiat ca şef de promoţie. A curatoriat peste 20 de expoziţii, din 1999, de când s-a profilat pe acest domeniu. După zece ani a fondat (împreună cu Cristi Farcaş, Lucian Muntean şi Ciprian Voicu) platforma de artă contemporană Modernism.ro. Din 2010 formele sale de implicare se dezvoltă, adaugând şi formula de colecţie privată şi galerie. Modernism.ro rămâne o platformă dedicată promovării „pe orizontală”, cantitativă a artei contemporane în timp ce colecţia privată şi galeria de care se ocupă dezvoltă proiecte curatoriale şi susţinere sustenabilă de artişti „pe verticală”.
După o experienţa curatorială dublată de educaţie şi cercetare în domeniul artei contemporane a ales câţiva artişti: Radu Belcin, Dragoş Burlacu, Francisc Chiuariu, Maxim Dumitraş, Ana Maria Micu, Cătălin Petrişor, Flavia Pitiş, Bogdan Raţă, Aurel Tar pe care îi susţine direct şi îi promovaează, atât din punct de vedere artistic cât şi comercial. Are în ceea ce-i priveşte proiecte curatoriale naţionale şi internaţionale în derulare în acest an dar mai ales în anii viitori.
