Avem peste patru milioane de români aflați în afara granițelor țării și numărul lor pare să crească permanent. Unii fac parte din comunități care au părăsit țara în diverse contexte istorice, alții au plecat la muncă după decembrie 1989. O zi a românilor de pretutindeni ar putea fi o sărbătoare care să-i unească pe cei ce trăiesc în străinătate.
Începând din anul 2015, conform Legii 299/2017, Ziua Românilor de Pretutindeni se sărbătorește în fiecare an în ultima duminică a lunii mai. Anul acesta, ea pică pe 28 mai. Este marcată în țară prin diverse rememorări istorice și culturale de diferite asociații având ca obiect de activitate păstrarea identității comunităților de români aflați în lume, de asociații ale românilor aflați în diaspora, dar și de proaspăt-înființatul Minister pentru Românii de Pretutindeni (MRP).
Avem nevoie de această zi, în ce măsură ea vine în folosul comunităților de români aflați pretutindeni, dar și ce facem în vederea Centenarului Marii Uniri, a păstrării identității românești, indiferent pe ce meridian al lumii se manifestă ea, am încercat să aflăm discutând cu MRP, dar și cu istorici și cu asociații din țară și din afara ei.
O împăcare cu „exilul reacționar“
În opinia istoricului Constantin Corneanu, președintele Consiliului director al Asociației de Studii Geopolitice și Strategice „Gheorghe I. Brătianu“, „o astfel de sărbătoare poate fi înțeleasă ca o grijă și o atenție față de destinele tuturor celor care simt și vorbesc românește, oriunde în lume, și, totodată, o împăcare cu generațiile de români care au părăsit România după 23 August 1944.
O împăcare și cu cei care decenii întregi nu au fost nimic altceva decât «exilul reacționar» pentru guvernanții de la București și opinia publică românească manipulată de regimul comunist. În condițiile intensificării procesului de globalizare a forței de muncă, nu numai a capitalului, avem comunități românești în multe spații geografice din lumea euro-atlantică, și nu numai, astfel încât stabilirea unei zile în care sărbătorim viața, munca și sacrificiul acestor oameni care continuă să se declare și să se simtă români reprezintă un gest prin care România relevă faptul că este interesată de prezentul și viitorul acestor concetățeni și încearcă, totodată, să-i sprijine să facă față diferitelor provocări“.
Pentru Vasile Bâcu, președintele Societății pentru Cultura Românească „Mihai Eminescu“ din regiunea Cernăuți , redactor-șef al „Gazetei de Herța“, Ziua Românilor de Pretutindeni este „o dată simbolică, însă ea ne îndeamnă să conștientizăm soarta dramatică a poporului nostru, să ne dăm seama de faptul că în diverse colțuri ale lumii există oameni care vorbesc și simt românește, promovează cultura noastră, luptă pentru a nu fi striviți de tăvălugul înstrăinării“.
Mihai Nicolae, președintele Institutului „Frații Golescu“ pentru relații cu românii din străinătate, consideră această sărbătoare drept „o invitație să exersăm, fie și pentru o zi, sentimentul de respect și apreciere pentru un om, pentru o faptă sau pentru o idee. Regăsim români aproape în fiecare loc de pe glob: comunități istorice pe care evenimente trecute, cel mai adesea dureroase, le-au plasat în afara hotarelor naționale și comunități de mobilitate, un eufemism pentru cei care încearcă să reușească în viață pe aiurea. «E necesar să se facă deosebire netă între națiunea cuprinsă între fruntariile țării și națiunea considerată ca o comunitate spirituală aparte în lume» – l-am citat pe Anton Golopenția. Cine suntem noi? Suntem România, dar împreună cu românii de pretutindeni suntem noi, poporul român. În această zi trebuie să regăsim spiritul și coeziunea culturală a comunității naționale a tuturor românilor, indiferent de geografie. Suntem, dacă îmi e îngăduită o atare metaforă, ca un stol de păsări în zbor: trebuie să înaintăm în aceeași direcție și, în măsura posibilului, să fim la aceeași înălțime. Asta, ca să putem rămâne împreună. Nu întâmplător vorbim de «neam», adică neam-popor și neam-rudenie. Astfel putem să consolidăm un nivel viabil de comunitate articulată, de comuniune. Tocmai pe această temelie a fost clădit și se dezvoltă și spiritul națiunii civice, deopotrivă cu aspirația unei ordini democratice. Identificarea cu ceva sau cineva este de neînlocuit, iar într-o societate planetarizată, cum este națiunea contemporană, este indispensabilă. Sentimentul de apartenență națională funcționează ca o albie de rezervă care poate prelua și angoasele și miturile inadecvării existențiale. Implicațiile sunt semnificative“.
Limba română mai aproape de casă
Ministerul de resort marchează această zi printr-un seminar cu tematică educațională care se va derula sub forma unei dezbateri cu privire la importanţa educaţiei în limba română şi demersurile necesare în vederea păstrării şi afirmării identităţii lingvistice a românilor din afara graniţelor. Sub motto-ul „Limba română mai aproape de casă“, evenimentul se va axa, în general, pe importanţa educaţiei în limba română şi eforturile în vederea păstrării şi afirmării identităţii lingvistice. În eveniment au implicat un număr impresionant de comunități românești, care au fost invitate să realizeze o fotografie cu tematica „Limba română mai aproape de casă“, să încarce poza pe platforma de socializare și să eticheteze MRP-ul și evenimentul ZRP în fotografie pentru că, ne transmite cu mare promptitudine ministerul: „Ne dorim ca la acest maraton al postărilor să ia parte români de pe toate continentele. Urmărim să aducem în prim-plan excelenţa şi rezultatele deosebite ale membrilor comunităţilor româneşti, ca vectori importanţi în promovarea imaginii României în lume şi ambasadori ai valorilor româneşti în afara graniţelor“.
La evenimentul organizat pe 28 mai la Facultatea de Drept vor participa Andreea Păstârnac, ministrul pentru Românii de Pretutindeni, și Pavel Năstase, ministrul Educației. Prin proiectul intitulat Limba română – Educaţie şi „Comunicare“, MRP îşi propune extinderea programului de cursuri de limba română şi crearea unui sistem integrat de predare a acesteia, inclusiv prin distribuirea cu titlu gratuit a unor suporturi de curs de limba română organizaţiilor românilor de pretutindeni care derulează astfel de cursuri.
Centenarul Marii Uniri
Pentru MRP, Centenarul Marii Uniri este „un bun prilej să ne amintim de eforturile și dorința de unitate a românilor care împreună și-au propus să conlucreze pentru un deziderat comun, indiferent de locul în care trăiau. În mod asemănător, avem acum șansa de a continua frumoasa idee a Unirii de la 1918 și de a o actualiza la contextul contemporan al unei Europe fără frontiere și cu valori comune. Având în vedere importanța evenimentului, ministerul colaborează cu Departamentul Centenar pentru realizarea acțiunilor propuse de acesta, dedicate acestui moment esențial din existența României“. Să sperăm că marcarea acestui eveniment nu va rămâne doar la nivel de intenții, având în vedere că Departamentul Centenar nu are încă buget, așteaptă formarea de comitete și comiții parlamentare pentru a putea da drumul unor proiecte coerente, conform unui răspuns dat interpelării în Senat a senatorului USL Dan Lungu.
În momentul de față, Vasile Bâcu, de la Cernăuți, pare optimist în ceea ce privește activitatea MRP, pe care o consideră „o instituție foarte importantă, de o responsabilitate deosebită, poate chiar prea mare pentru un minister, deoarece se preocupă atât de problemele comunităților românești din diaspora, cât și ale celor băștinașe din teritoriile actualmente aflate în afara granițelor. Lansează proiecte interesante de care au beneficiat și românii din regiunea Cernăuți, am avut proiecte comune. Cu alte cuvinte, avem un partener bun și dorim să-l avem în continuare“. Pentru românii din Cernăuți, Centenarul Marii Uniri „este o dată istorică importantă pe care trebuie în primul rând s-o conștientizăm. Or, au fost perioade când despre Marea Unire nici nu se putea aminti în public, riscând să fii învinuit de cele mai grave păcate. Totuși, țin să subliniez că la Cernăuți foarte mulți români își cunosc istoria și Centenarul Marii Uniri este o ocazie de a ne demonstra nouă înșine că putem fi uniți «în cuget și simțiri» și marea izbândă a înaintașilor noștri cu o sută de ani în urmă n-a rămas doar o dată istorică“. Istoricul Constantin Corneanu este puțin mai sceptic, considerând că „Ministerul Românilor de Pretutindeni are obligația de-a face mult mai mult pentru românii care se află în afara granițelor țării ca urmare a unor evoluții istorice și politico-diplomatice nefavorabile neamului românesc, și nu a unor decizii personale de natură profesională sau economică. Protejarea românilor, a identității lor culturale și etnice, a limbii reprezintă obiective strategice în relația cu românii aflați în spațiul geografic pierdut ca urmare a Pactului Molotov-Ribbentrop. În Anul Centenarului nu avem voie să greșim sau să încurajăm o prăpastie între țara-mamă și românii de pretutindeni, trebuie să facem o distincție clară între ce trebuie să sprijinim și, totodată, să protejăm pentru a nu se pierde“.
Care ar fi activitățile eficiente pe care ar trebui să le desfășoare România, dincolo de un anumit festivism cu care ne-am obișnuit să marcăm evenimente de acest gen, din punctul de vedere al unui istoric, ne spune tot Constantin Corneanu.
În opinia lui: „În Anul Centenarului ar trebui ca România să inițieze o sumă de activități de reprezentare cultural-
diplomatică (expoziții itinerante din domeniul istoriei, artelor plastice, lansări de carte, festivaluri de film etc.) menite să marcheze împlinirea celor 100 de ani de la întregirea spațiului românesc, a drumului parcurs până la clipa din 1 decembrie 1918, precum și a faptului că românii aflați în diferite spații geografice, cu precădere SUA, au sprijinit prin toate mijloacele și cu toate forțele drepturile românilor consfințite pe câmpurile de bătălie ale Războiului Întregirii și la Chișinău (27 martie 1918), Cernăuți (28 noiembrie 1918) și Alba-Iulia (1 decembrie 1918). Românii de pretutindeni vor trebui să sprijine statul român în Anul Centenarului ca semn de respect față de sacrificiul și lupta generațiilor anterioare și, totodată, față de identitatea și limba românească pe care și-au asumat-o și o vorbesc“.
