Ce-o căuta oare Ryan Reynolds în acest film de-a dreptul debil? El, care a fost ales în 2008 cel mai sexy bărbat în viaţă! Oricât de bizar ar părea, „Green L antern” este o confrerie de războinici, înconjurată de tot felul de mutanţi, unul mai monstrulică decât altul, chipurile apărătorii unei părţi a Universului.
În acest SF pornit de la benzi desenate, ceea ce se vede cu ochiul liber, Pământul este în primejdie şi în căutare de un erou. Unul ecologic după port, dotat cu o mască mai ceva ca Zorro, adică de vulpiţă, după care, în principiu, ar trebui să nici nu-l recunoaştem. În plus, el este alesul, adică acela care va duce mai departe o ştafetă nu chiar nevăzută, cum ziceau comuniştii, dar destul de zbuciumată. Brusc începe să aibă puteri paranormale şi asta datorită unui inel (pe care nu i l-a dat nici Dan Bittman şi nici ultraoscarizatul „Stăpân… /Lord of the Rings”).
În mod bizar, în text, apare deseori cuvântul „Parallax”, deşi ştim bine că în 1974 aşa s-a numit thrillerul lui Alan J. Pakula, în care juca Warren Beatty, unde era vorba despre asasinarea unui candidat la preşedinţie. Aici lucrurile sunt ceva mai blânde, chiar dacă mai există un personaj cu urechi ascuţite, ca ale lui Gwyneth Paltrow (când o cere rolul), pe care îl cheamă Sinestro şi care este interpretat de Mark Strong, amintind de repetitivele formulări la adresa lui Nea Nicu şi a sinistrei sale soţii, Coana Leana.
Echivalentul mai recent al lui „E.T.”, extraterestrul de serviciu, este unul nu foarte măgulitor pentru galaxia noastră. Focul este omniprezent, inelul cu luminiţă pâlpâie şi dă puteri supranaturale, încercând rareori doar să trateze cu puţin umor acest scenariu banal, dar în jurul căruia s-a făcut multă zarvă. Marea surpriză neplăcută este Tim Robbins, cumplit de îmbătrânit (probabil că nu i-a priit divorţul de Susan Sarandon – care, asemenea bărbaţilor, şi-a dorit un partener şi mai tânăr). Aici Tim mai are şi un fiu (Peter Sarsgaard), care dintr-o greşeală pe care nici nu mă deranjez să vi-o descriu devine un fel de Omul Elefant, pentru că n-au făcut minimul efort să nu copieze rid cu rid!
În privinţa mijloacelor de transport, Martin Campbell, regizorul născut acum 66 de ani în Noua Zeelandă, pare atras de tot ce zboară. Ţara de baştină justifică amestecul de genuri şi personaje, în biografia sa apărând şi James Bond din 1995, dar şi „Masca lui Zorro” sau „Legenda lui Zorro” cu Antonio Banderas. Decizia lui a fost ca ecranizarea să fie cât se poate de abracadabrantă, să amintească şi de „Dr. Jekyll şi Dl Hyde”, dar şi multă clorofilă, elicoptere ori nave spaţiale. Ca sursă de inspiraţie pentru „Green Lantern”, desenatul e, ca de obicei, Superman, Batman şi toată familia. El vine de undeva din anii ’40-’50.
Despre Hal Jordan, alias Ryan Reynolds, mulţi spun că ar fi fost făcut să semene cu Paul Newman (ar vrea el, ar declara apăsat fanii idolului cu ochi albaştri şi mare pasiune pentru maşinile de curse). Aventurile sale intergalactice, fireşte în 3D (remarcabil tehnic, trebuie să recunosc, mai ales dacă este vizionat la Hollywood Multiplex), s-ar putea ca pe marii pasionaţi de SF să-i prindă până la urmă, pentru ceilalţi însă va rămâne un lung şir de ironii binemeritate. Ca să înduioşeze masele, apare şi un tată care îi tulbură amintirile feciorului, care vrea să-i calce pe urme fără să sfârşească la fel de tragic. Actorul este John Tenney, care are 49 de ani, prin urmare i-ar fi cam greu să-i fie tată lui Ryan, alias Green Lantern, doar că murind foarte tânăr într-un accident de avion (fireşte doar pe ecran), devine brusc posibil. Nefericită alegere este însă fata, Blake Lively, manechin la origine, de-o antipatie fără margini, dar care a mai apărut prin filme net mai reuşite cum ar fi „Viaţa Pippei Lee”, unde e chiar personajul principal la vârsta adolescenţei.
GREEN LANTERN
sf / sua 2011
1h 54min.
regia: Martin Campbell.
cu: Ryan Reynolds, Blake Lively, Peter Sarsgaard, Mark Strong, Tim Robbins, Angela Bassett.
distribuit de MediaPro Distribution