A cum vreo 11 ani, o ţară bogată şi dezvoltată s-a gândit să ajute o ţară mai săracă şi mai subdezvoltată cu o chestie foarte utilă: un studiu de fezabilitate pentru un pasaj care urma să rezolve o problemă majoră de trafic, atât pentru traficul de atunci, dar mai ales pentru traficul din viitor. Japonia, că despre ea vorbim, a făcut studiul, a ajuns la concluzia că ar trebui să coste între 11 şi 26 de milioane de euro. Japonezii au pus studiul în braţe autorităţilor din ţara săracă, România, că despre noi vorbim.
După 11 ani în care problemele de trafic prevăzute de japonezi în studiu au mâncat nervii şoferilor, România a inaugurat lucrarea. Nu a costat între 11 şi 26, ci 240 milioane de euro, doar de aproximativ zece ori mai mult decât cifra maximă avansată de japonezi (detalii despre modul aiuritor în care a evoluat preţul pasajului a publicat Bogdan Glăvan pe www.romaniacurata.ro – „Cum a crescut costul Pasajului Basarab ca în poveştile cu Ali Baba”). Nu a fost folosită nici una dintre soluţiile tehnice posibile indicate de japonezi, ci am făcut una mai altfel. Mai cum? Mai mare. Pasajul Basarab e mare, dom’le, asta e principala lui calitate.
Nu e clar cum se integrează în peisaj, dar cert e că e mare, deci ne mândrim cu el. De fapt, e clar că am rămas cu două turnuri mamut legate cu lanţuri care domină peisajul urban în zona de nord. Astea au fost o inovaţie a firmei de construcţii. Adică firma a fost şmecheră şi a zis ceva de genul: papuaşii ăştia de ne plătesc sunt dispuşi să dea bani ca să le facem nişte turnuri mari şi scumpe, hai să le facem! Şi le-au făcut, deşi nu erau prevăzute în proiectul iniţial cu care au câştigat licitaţia. Dar astea sunt nimicuri, detalii, tehnicalităţi plictisitoare pe lângă esenţa problemei: e mare, dom’le!! Mai mult chiar, se pare că deţinem ceva record european. A scris în presă la inaugurare, deci e sigur. Parcă era cel mai lat, sau cel mai lung, sau cel mai înalt. Nu contează, important e că deţinem un record. E mare, dom’le!
Şi aşa, făcut târziu, de zece ori mai scump şi cu zorzoane, Pasajul Basarab a ajuns o mândrie naţională. Oprescu s-a bătut cu Băsescu pentru merite, cu un Videanu invidios de pe margine. Dar la întrebarea „cine răspunde că aşa târziu şi aşa de scump?” nu mai avem răspuns.
Facem ce facem şi urmăm un model aiuritor, în care e mai important să fie mare şi să tăiem panglica decât să fie necesar, util şi eficient. Dacă Ceauşescu a făcut ceva mare în mijlocul Bucureştiului, ar putea Biserica Ortodoxă să fie mai prejos? Nemţii de la Deutsche Welle tocmai au difuzat un reportaj în care ne întreabă: chiar e nevoie să cheltuim 600 de milioane de euro pentru Catedrala Mântuirii Neamului într-o ţară care închide spitale pentru că e austeritate? Întrebarea e cât se poate de legitimă. Sună ca dracu’, cum ar spune Petre Roman, şi ne dăm seama de asta, tocmai de aceea ne e jenă de reportajul nemţilor. E greu să vinzi politic măsuri de austeritate, chiar necesare, dacă în acelaşi timp încurajezi cu bani de la stat o asemenea construcţie. La reportajul nemţilor, Biserica Ortodoxă se enervează şi dă comunicate de presă în care zice că nu e nici o legătură între spitale şi Catedrala Neamului. Cum să nu fie? Dacă e vorba de bani publici, evident că este o legătură, că ce nu îngropăm în termopanele de la Catedrală am putea să băgăm în alte sectoare.
Dar cel mai haios din comunicatul Patriarhiei este motivul pentru care avem nevoie de Catedrală. Eu aş încerca să înţeleg că ne face trebuinţă o aşa construcţie. Dacă, să zicem, ajungem la concluzia că nu mai avem locuri în bisericile astea vechi de 200 de ani de le îmbrăcăm în termopane (vezi reportajul din Kamikaze în care Biserica Doamnei şi altele la fel de vechi sunt sluţite de către preoţi care cică le modernizează îmbrăcându-le ca la bâlci). Dacă spaţiul de rugăciune în bisericile deja construite e insuficient şi stau dreptcredincioşii în picioare, înghesuiţi şi aproape leşinaţi la slujbe, atunci aş înţelege că e nevoie de spaţiu suplimentar. Dar altfel de ce să băgăm atâţia bani în ea? Ne zice BOR în comunicat: pentru că alţii au şi noi nu avem. Înţelegeţi? Bulgarii au, sârbii au, ruşii au, americanii au, numai noi nu avem. Deci e musai să avem.
Aşa gândeşte şi un tăntălău de îl ştiu eu care şi-a făcut rată să-şi ia ultimul tip de telefon mobil, pe care nu ştie să-l folosească, de care nu are nevoie, dar îi trebuie neapărat pentru că vecinul lui avea aşa ceva. Cam aşa e şi cu argumentele BOR: nu e clar că avem nevoie de Catedrală, dar e insuportabil gândul că bulgarii au aşa ceva şi noi nu. Pentru asta merită să spargem peste jumătate de miliard de euro. Desigur, ei au apucat să-şi facă catedrala acum 100 de ani, într-o epocă în care avea ceva mai mult sens să te apuci de construcţii din astea faraonice în mijlocul oraşului. Acum, când statul nostru naţional e demult creat şi stă pe propriile picioare, s-ar zice că nu am mai avea nevoie să fie proptit de clădiri ce ţin de pubertatea istorică. Ţi-ai găsit! Le-a intrat oamenilor cu sutane în cap că au rămas ultimii fraieri din Europa fără Catedrală şi trebuie musai să-şi facă damblaua. Şi dacă am îndurat 100 de ani ruşinea că bulgarii au Catedrală şi noi nu, atunci e musai să o facem mai mare decât a lor, să le arătăm nenorociţilor de bulgari că sunt nişte sărăntoci pe lângă noi.
Şi astfel vom avea în buricul târgului două simboluri ale prostiei fudule: o inutilitate ridicată de Ceauşescu şi una ridicata de BOR. Ceea se îmi dă o idee. Tot suntem mândri nevoie mare de Casa Poporului, nu? Tot este ea cea mai mare din lume după Pentagon. Nu prea avem ce face cu ea, dar e mare şi se bate pentru recorduri, asta e principala ei calitate. Tot nu am reuşit să o umplem, deşi am mutat acolo felurite instituţii. Iar Poporul e totuna cu Neamul, nu? Bon, eu zic să o rebotezăm Casa Mântuirii Poporului, să împărţim matahala în două şi să o facem jumate Parlament, jumate Catedrală. Punem o cruce roz de fier cu luminiţe pe jumătatea mai cu moţ a Casei Poporului şi avem deja construită cea mai tare Catedrală din Europa. Şi a doua din lume după Pentagon.
Astfel, vor plesni de ciudă nu numai bulgarii, dar şi papistaşii de la Roma, să vezi turişti străini ce vor rupe cozile de la Vatican ca să stea la rând la Casa Mântuirii Poporului, înconjurând gardul acela sinistru (ce bine că Elena Udrea şi Roberta Anastase nu au respectat promisiunea că vor dărâma gardul şi vor face parc public în jurul clădirii, uite că acum avem nevoie de el!). Oricum din reprezentarea grafică de la Deutsche Welle, viitoarea catedrală pare la fel de urâtă ca matahala laică a lui Ceauşescu, doar ceva mai înaltă, că dacă am avut un dictator cretin care a ridicat aşa ceva, nu se cade ca popii democratici să fie mai mici de înălţime, că e tot pe banii poporului. Deci, eu zic să le punem la un loc, superofertă: două la preţ de una.
Cristian Ghinea este director al Centrului Român de Politici Europene
