Poate un cimpanzeu să construiască o propoziţie? Aceasta este întrebarea de la care au plecat oamenii de ştiinţă în anii 70, când au încercat să facă om dintr-un cimpanzeu.
Proiectul Nim, aşa cum a fost numit experimentul, avea ca scop să afle dacă limbajul este înnăscut. Cercetătorii de la Universitatea din Columbia au folosit un cimpanzeu, pe care l-au botezat Nim Chimpsky, pentru a afla dacă pot sau nu cimpanzeii să folosească gramatica pentru a forma propoziţii dacă erau învăţaţi limbajul semnelor şi crescuţi într-un mediu similar cu cel în care cresc copiii.
Numele cimpanzeului este o trimitere la Noam Chomsky, lingvistul a cărui teorie spunea că limbajul este caracteristic oamenilor şi este un proces al creşterii, nu al învăţării. Proiectul Nim era menit să contrazică această teorie, potrivit The Guardian.
Experimentul descris de cotidianul New York Times ca fiind „un studiu nesigur, tulburător, asupra comportamentului primatelor” a fost recent repovestit într-un documentar numit „Project Nim” (Proiectul Nim), regizat de James Marsh. Acesta a folosit material din arhivă, fotografii şi interviuri cu cei care au avut grijă de Nim pe perioada studiului, într-un tribut adus vieţii tumultoase a cimpanzeului.
„Nim se poartă într-un fel care este normal pentru un cimpanzeu, dar el este într-o lume a oamenilor. Este în contextul greşit şi asta este drama lui,” spune Marsh. „Nim are natura unui cimpanzeu şi aceasta este o latură extrem de puternică a vieţii lui. Ceea ce oamenii de ştiinţă au încercat să facă a fost să îi blocheze natura şi rezultatele se văd în documentar.”
Regizorul recunoaşte că a fost dificil să redea experienţele lui Nim. Acesta spune că a simţit că viaţa cimpanzeului a fost distrusă de oameni care i-au transpus calităţi umane şi au încercat să îl facă ceva ce nu era. Un alt motiv care stă la baza documentarului este multitudinea de emoţii umane care s-a dezvoltat în jurul cimpanzeului.
În interviuri, Marsh a pus accentul pe relaţiile de natură sexuală dintre îngrijitorii lui Nim, conflictele şi rivalitatea dintre aceştia. Printre cei care au avut grijă de Nim se numără Stephanie LaFarge, prima lui mamă surogat, prof. Herbert Terrace, liderul proiectului, Laura Ann Petitto, cea de-a doua mamă surogat şi Bob Ingersoll, prietenul lui Nim.
Marsh spune că în cazul femeilor, în mod special, a fost vorba despre sentimente foarte complexe în ceea ce privea relaţia lor cu Nim – sentimente materne. La un moment dat, mama surogat a mărturisit chiar că l-a alăptat pe cimpanzeu aşa cum şi-a alăptat proprii copii.
„Mi-am văzut copiii învăţând să vorbească, i-am văzut vorbind chiar două limbi. A fost uşor pentru ei să înveţe două limbi şi acest lucru sugerează că oamenii sunt făcuţi pentru limbaj. Nim nu era făcut pentru asta,” a mai declarat Marsh.
