În timp ce premierul tăia panglica celui mare complex chinezesc din Europa, deschis lângă Bucureşti, comercianţii vindeau marfă fără bon fiscal. Chinezii nu aveau case de marcat şi nu afişaseră preţurile la produsele expuse la vânzare.
Cu mare fast şi în prezenţa premierului Emil Boc şi a ambasadorului Chinei la Bucureşti, Liu Zengwen, astăzi, s-a deschis primul complex comercial “Chinatown”. Acesta face parte dintr-un proiect mai amplu care se întinde pe 40 de hectare în estul Capitalei şi care va costa peste 100 de milioane de euro.
„Chinatown din Afumaţi este un model pentru alte investiţii chineze în România”, a declarat astăzi Emil Boc de la tribună. În timp ce premierul îşi susţinea discursul, comerciaţii chinezi din complex îşi vedeau de treabă. Mai exact, făceau evaziune fiscală la vedere. La vederea premierului care, la final, a trecut printre ei felicitându-i.
Fără preţ, fără standuri amenajate
În timpul festivităţilor de inaugurare, ne-am decis să cumpărăm câteva produse de la standurile deschise în noul complex. Niciunul dintre cei patru comercianţi de la care am cumpărat produse în valoare de câteva sute de lei nu ne-a dat bon fiscal. Unii dintre ei au izbucnit în râs când au auzit ce pretenţii avem, un altul dădea semne că nu cunoşte decât vreo două cuvinte în limba română şi nu înţelege ce-i cerem. În magazine, marfa era aruncată pe jos, în cel mai bun caz rânduită pe câteva măsuţe. Despre case de marcat nici nu putea fi vorba. Preţul se negociază direct cu vânzătorul care îţi arată suma cerută pe ecranul calculatorului de mână. Produsele nu au preţul afişat la vedere, nici nu au traducerea prospectului în limba română. Dacă vroiai să probezi hainele înainte de a le cumpăra nu aveai nici o şansă. În standuri nu erau oglinzi, scaune, mobilier de niciun fel.
Târguieli într-un mare “complex european”
Prima discuţie o purtăm cu o doamnă care vinde prosoape de bucătărie. Zice că sunt ieftine. Negocierea decurge ca la piaţă. În acest timp, de la tribună, Emil Boc laudă centrul comercial abia deschis şi-l compară cu cele similare din Occident: “Românii nu mai trebuie să meargă la Londra sau la New York să vadă un oraş chinezesc, îl vor avea aici în Bucureşti”.
Reporter: Cât costă un prosop?
Comerciant: 6.500 (65 de bani n. red).
R: Vindeţi şi la bucată, deci.
C: Depinde câte vreţi? Sunt 12 la pachet.
R: Sunt bune. Ne mai ştergem în maşină cu ele.
C: Opt lei sunt. Restul e doi lei. Vă dau un şorţ de doi lei?
R: Ce să facem cu el?
C: Nu aveţi neveste?
R: Bon fiscal ne daţi şi nouă?
C: Femeia întoarce capul râzănd.
R: (insistăm) Bon?
Femeia refuză să mai stea de vorbă cu noi.
“Ai bon fiscal?” Vă ofer o pungă!
“Sunt convins că Chinatown va fi un punct de atracţie turistică şi pentru români şi pentru europeni, şi toţi cei care iubim stilul de viaţă chinezesc şi produsele chinezeşti”, îşi continuă premierul discursul. Şi noi ne îndreptăm spre o măsuţă unde un chinez a expus la vânzare câţiva adidaşi de calitate îndoielnică. Nu vorbeşte aproape deloc româneşte, ne arată preţurile pe un calculator. Marfa e aruncată în spate, în cutii nedesfăcute.
Reporter: Cât sunt teneşii?
Comerciant: Ăştia? 90 de lei (de fapt vrea să spună- 9 lei n.red)
R: Scrie acolo (n.r- pe calculator) că nu înţeleg.
C: Ăsta ?
R: (îi arătăm încă o pereche) 14 lei merge?
C: Asta mari 16 lei.
R: Mărimea 44 ai?
Chinezul se îndepărtează şi începe să rupă pachetele în căutarea mărimii 44. După câteva minute se întoarce victorios cu mărimea cerută.
R: Care e ultimul preţ, că ne-ai făcut cinci preţuri până acum?
C: 16 lei.
R: Bon fiscal ai?
Chinezul dă senzaţia că nu înţelege ce-i spunem. Repetăm întrebarea. Vânzătorul ne oferă… o pungă.
“Acte? Nu înţeleg”
Câţiva metri mai încolo un nou comerciant. Are expuse strategic pe câteva cutii de pantofi de sport. Negociem preţul pentru că nu vrea să vândă decât la cutie. Ajungem şi la punctual nevralgic.
Reporter: Bon fiscal poţi să ne dai?
Comerciant: Ce?
R: Bon fiscal.
C: Nu înţeleg.
R: Chitanţă, factură ceva?
C: Factură este. Bon nu!
Ultima oprire în faţa unui stand cu ciorapi pentru copii. Chinezul ne spune că suntem primii lui clienţi şi e gata să ne ofere un preţ bun. 20 de lei pentru 8 bucăţi. Nici acest comerciat nu ne dă bon fiscal deşi i-am cerut acest lucru.
“Vreau să spun simplu şi direct: este cel mai bun moment pentru a investi în România”, îşi încheie Boc discursul de la tribună. Ii dăm dreptate. Este un moment bun de investit pentru chinezi. Doar că ţinând cont de nivelul evaziunii fiscale de ieri – nici un comerciant nu dădea bon fiscal – s-ar putea ca vânzările chinezilor să nu aducă niciun leu la bugetul de stat.
Bilanţ
1.240 magazine. Foarte puţine deshise
La deschidere, China Town nu arăta foarte bine. Drumul până în Afumaţi îţi mănâncă nervii, deoarece ieşirea prin Colentina este foarte aglomerată. Complexul comercial inaugurat ieri a costat 27 de milioane de euro şi cuprinde 1.240 de magazine. Dintre acestea, 95% au fost deja vândute, iar restul închiriate. La inaugurarea de azi, foarte puţine spaţii comerciale erau deschise. Patru hale erau complet goale, iar cele trei complexe comerciale nu erau nici pe sfert ocupate. Această unitate reprezintă de altfel prima etapă a unui proiect de investiţii de peste 100 milioane euro, care se va desfăşura pe o suprafaţă de 40 hectare şi va include 3.275 de spaţii comerciale şi 1.380 depozite logistice. În etapa a doua a proiectului, care ar putea începe anul viitor, vor fi construite 300 de case tradiţionale chinezeşti, iar în a treia etapă va fi realizat un complex rezidenţial cu blocuri, grădiniţe, şcoli şi parc de distracţie.
Verdict
ANAF: Comercianţii erau obligaţi să vă dea bon fiscal
“Dacă au vândut produse la bucată – en detail – să spunem ca la mall sau ca într-un magazin atunci ar trebui ca respectivul comerciant să deţină casă de marcat şi să vă dea bon fiscal”, ne-a declarat Sabina Zereş, purtător de cuvânt al ANAF. Aceasta susţine, însă, că este prematur să se pronunţe în mod oficial şi că aşteptă primele controale ale Gărzii Financiare pentru a stabili cu exactitate dacă în China Town se face evaziune fiscală. “Poate că nu erau pregătiţi,fiind vorba de inaugurarea centrului. Poate unii dintre ei au închiriat standuri doar pentru depozitare sau vindeau doar angro şi atunci era suficient să vă elibereze factură”, explică Zereş.
Precedent
Tranzacţii frauduloase, spălare de bani, evaziune fiscală
Un alt centru comercial unde îşi desfăşoară activitatea comercială oameni de afaceri din China şi Vietnam este Dragonul Roşu. O investigaţie a procurorilor Direcţiei pentru Investigarea Infracţiunilor de Crimă Organizată şi Terorism a stabilit că există grupări asiatice care încalcă legea în complexul mai sus amintit. Primele rezultate ale anchetei pun în lumină miza uriaşă care se ascunde sub unele standuri din Dragonul Roşu: aproape 600 milioane dolari, bani care au fost scoşi din România numai în ultimii patru ani prin tranzacţii vamale frauduloase şi spălare de bani. „Se constată că prin acest circuit se asigurau toate cele trei etape recunoscute ale procesului de spălare de bani, respectiv plasare, stratificare şi integrare”, se arată într-un rechizitoriu al DIICOT referitor la unul dintre dosarele penale deschise în Dragonul Roşu.
