Iată ce a găsit să spună dl Radu Graţian Gheţea, preşedinte la momentul respectiv al Asociaţiei Române a Băncilor (ARB), apropo de măsurile de restricţionare a creditului ipotecar şi de retail, îndeosebi a celui în valută, prin mărirea avansurilor, scurtarea termenelor de rambursare şi majorarea garanţiilor: „Limitarea creditului în valută, dacă ar trebui făcută, nu trebuie să o facem prin măsuri administrative. Trebuie să lăsăm piaţa să funcţioneze corect”. Ce vorbiţi, dle Gheţea?! Care piaţă?! Aia monopolizată de băncile străine şi pe care „corect” înseamnă doar ce vrea monopolul cu pricina?!
Care piaţă?! Cea care, prin rânduielile impuse, în interesele proprii de profit lejer şi rapid, de reprezentantele acestui monopol, a ignorat aproape complet finanţarea investiţiilor şi companiilor şi a concentrat creditarea aproape exclusiv asupra consumului, transformând, în numai câţiva ani, România într-o anexă bananieră cu consum fără producţie, cu hipermarketuri fără fabrici şi maşini fără şosele?! Curioasă poziţie pentru preşedintele singurei bănci care a mai rămas românească în România! Probabil este însă singura modalitate de a le intra în voie stăpânilor străini ai celorlalte bănci.
Dl Isărescu – care, din păcate, s-a pus la dispoziţia băncilor străine din România cochetând ani de zile cu destructurantul credit de consum, care nu aducea profit decât acestor bănci şi numai dezavantaje economiei ţării – vine abia acum să ia măsuri în sensul celor necesare. Şi, tot din păcate, o face la „recomandarea” expresă a şefului său, preşedintele Băncii Centrale Europene, care, alături de alţi bancheri de frunte vest-europeni, după ce au văzut că a ieşit prost în Estul Europei în baza strategiei lor de integrare nu economică (prin investiţii), ci financiară (prin credite bancare) a zonei, au găsit, într-o ipocrizie mult superioară celei a d-lui Gheţea, ţapul ispăşitor în creditul în valută, de parcă acesta a venit din ceruri şi nu a fost promovat cu subiect şi predicat şi cu bani primiţi special pentru asta de către subsidiarele din Est ale băncilor vest-europene.
Măcar dl Isărescu recunoaşte acum adevărul. Tardiv, dar o face: „Este clar că domeniul acesta (al creditului de retail) a ajuns la o saturare. Cum să stimulezi consumul când necazul în care am ajuns a fost cauzat chiar de expansiunea consumului”.
Şi, iarăşi din păcate, dl Isărescu nu are curajul, chiar dacă tardiv, să facă ceea ce ar trebui: să interzică pur şi simplu creditul de consum! O ia doar pe după plop! De fapt, România nu are nevoie de credit de consum, fiind confruntată deja cu boala gravă a consumului fără producţie. Consumul n-are de ce să fie stimulat bancar. Trebuie lăsat să se dezvolte organic, natural, pe cât îi poate oferi condiţii piaţa, ca să preluăm o expresie atât de dragă dlui Gheţea! Dacă vor să facă ceva şi pentru ţara asta, băncile să dea credite nu pentru consum, ci pentru investiţii, pentru companii, să se dezvolte!
Şi dacă, în mod evident, noile măsuri BNR sunt departe de a rezolva principalul dezechilibru al economiei, acestea vin la timp pentru o problemă la nivel imediat: dacă ieşirea din recesiune este folosită pentru stimularea consumului, atunci în maximum doi ani România se întoarce în prag de 2009, adică în punctul din care redevin necesare măsuri severe de austeritate în lipsă de finanţare şi sustenabilitate exact a consumului!
Ilie Şerbănescu este analist economic
