Până să termine de negociat cu firma americană Bechtel preţul corect pentru continuarea lucrărilor – discuţiile durând de nouă luni, statul român va trebui să plătească firmei americane o factură substanţială exact pentru această perioadă, în care americanii au stat degeaba.
Ministerul Transporturilor care are prevăzut în bugetul din acest an pentru autostrada Transilvania fabuloasa sumă de 35 de milioane de euro, trage de timp sub pretextul că negociază deoarece „aşa nu se mai poate”. Costul tărăgănării lucrărilor sau negocierilor, oricum le-am numi, nu e mic. Firma americană are de încasat nu mai puţin de 46 de milioane de euro, factură pentru nimic. Dacă ar fi lucrat, profitul încasat de Bechtel ar fi fost chiar mai mic. La o rată declarată a profitului de 10% şi un volum maxim al lucrărilor de 300 de milioane de euro pe an ei ar fi încasat 30 de milioane de euro. Aşa americanii stau şi negociază chipurile, iar banii le curg.
Repararea lucrărilor distruse : 10 milioane euro
O parte a facturii de plată este cauzată de părăsirea lucrărilor pe tronsonul 3C (64 km) acum unu-doi ani. Reluarea acestora nu e simplă. Mai întâi trebuie inventariate cele făcute, expertizată starea lor tehnică, totul sub controlul consultantului şi al Inspectoratului de Stat în Construcţii. „Intre km 13 şi 31 sunt taluze care curg, structuri cu armăturile de oţel beton expuse (care sunt posibil corodate de apă, ploaie, etc – n.r.). O evaluare făcută acum un an stabilea la 10 milioane de euro costul reluării lucrărilor. In realitate costurile pot fi considerabil mai mari”, ne-a declarat un oficial al Ministerului Transporturilor, sub protecţia anonimatului. Chiar dacă au fost începute în 2004 lucrările nu pot fi continuate pe tot traseul tronsonului deoarece exproprierile nu au fost efectuate.
In mod normal odată părăsit şantierul unei lucrări constructorul face la solicitarea beneficiarului lucrări de conservare, tocmai pentru a evita degradarea a ceea ce s-a făcut. In cazul de faţă realizarea unor astfel de lucrări nu a fost cerută de Compania de Autostrăzi.
Staţionarea utilajelor: Alte 22 milioane de euro
Potrivit contractului semnat cu americanii, statul român trebuie să le achite tarife de staţionare pentru oricare utilaj nefolosit. Nivelul tarifelor este stabilit în prima anexă la contract, nepublicată de niciun ministru al Transporturilor. In contul staţionării CNADNR a plătit anul trecut 30 de milioane de euro, ceea ce înseamnă că pentru perioada octombrie 2010-iunie 2011 ar fi de plată aproximativ 22 de milioane de euro.
Recent compania americană a decis mutarea majorităţii utilajelor sale pe alte şantiere ale sale din ţările vecine. Paradoxal, în loc ca părăsirea şantierului de către Bechtel să pună pe gânduri conducerea Companiei de Autostrăzi, aceasta consideră măsura salutară deoarece astfel statul va plăti mai puţini bani pe staţionarea utilajelor. Pe lângă tarifele de staţionare, Bechtel mai încasează lunar, fie că munceşte, fie că stă, cheltuieli indirecte cu organizarea şantierului de un milion de euro, ceea ce înseamnă alte nouă milioane de euro, după octombrie 2010.In plus statul are restanţe la plată către americani de aproximativ 110 milioane euro, penalităţile de întârziere fiind de jumătate de milion de euro lunar, adică aproape 5 milioane euro pe nouă luni. Pe lângă consecinţele finacniare, blocajul proiectului are şi efecte negative sociale. Din 2.000-3.000 de angajaţi, pe şantier au mai rămas aproximativ 300 de muncitori, iar zeci de firme ce livrau companiei Bechtel bunuri sau servicii necesare lucrărilor nu şi-au încasat banii de la americani, find impinse spre marginea prăpăstiei.
Negocierile: o poveste fără sfârşit
Actualele negocieri cu Bechtel, ce durează la Ministerul Transporturilor mai mult decât ar dura probabil conceperea unui acord bilateral între două ţări, nu sunt primele în istoria proiectului. In 2005 proiectul a stat iarăşi blocat un an sub ministrul Gheorghe Dobre, pe motiv de negocieri. Rezultatele obţinute au fost mai degrabă praf în ochi. Valoarea proiectului a scăzut cu câteva zeci de milioane de euro, sumă care nu reprezenta însă ceea ce au lăsat americanii de la ei din dărnicie, ci contravaloarea proiectării care iniţial era în sarcina lor şi a ajuns în sarcina noastră după negocieri. Mai mult aşa zisa economie a fost umbrită de daune considerabile pe care partea română a trebuit să le plătească pentru întârziere.
Acum Ministerul Transporturilor ar dori chipurile să scadă preţurile cerute de americani, dar care sunt bătute în cuie de contract. Surse din cadrul ministerului afirmă că interminabilele şi scumpele discuţii, după cum am arătat, ar fi motivate prin nevoia de a realiza un grafic de eşalonare a datoriilor către constructor, de scădere a unor costuri (în special cele indirecte) şi de diminuare a unor preţuri unitare noi, apărute pe parcurs.
Cuantificarea pierderilor octombrie 2010-iunie 2011
-9 milioane euro pe lună, cheltuieli indirecte
-22 milioane euro, cheltuieli staţionare utilaje
-10 milioane euro, costuri reparare tronson 3C
– 5 milioane euro, penalităţi întârziere plată
Autostrada în cifre
415 km lungimea autostrăzii
2,3 miliarde euro preţ orientativ iniţial
1,2 miliarde euro încasate până în prezent
54 km de autostradă realizaţi
