În România, a apărut o nouă categorie socială: „cursantul profesionist”
Chiar dacă şcoala universitară a fost luată cu asalt în ultimii 20 de ani şi tot mai mulţi tineri aspiră la diploma de absolvire a studiilor superioare, piaţa muncii din România nu îi poate integra pe toţi absolvenţii. Aceasta rezultă dintr-un studiu efectuat de Centrul de ocupare „Core” în ceea ce priveşte corelarea forţei de muncă cu cerinţele pieţei, după un an de aplicare a proiectului pe în regiunile Nord-Vest şi Sud-Vest. Proiectul a luat naştere din nevoia angajatorilor de a găsi pe piaţa muncii mână de lucru calificată în zonele lor de activitate, iar persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă au avut astfel „şansa” de a afla ce meserii „se cer” şi ce îşi doresc angajatorii. „Putem spune că avem o percepţie clară a ceea ce însemnă IMM-uri, fenomenul economic, istoricul şi tendinţele lui, iar companiile pe care le-am atras în proiect au venit cu percepţia angajatorului, a numărului de angajaţi atrşi pe o anumită perioadă, cu strategii clare în zona resurselor umane şi care au informaţii solide în ceea ce priveşte piaţa forţei de muncă” a afirmat Florin Jianu, preşedintele CCMP Europroject, unul din partenerii proiectului. Practic, studiul este o cercetare în rândul şomerilor, IMM-urilor şi a pieţei muncii.
Modelul Lombardia
Primul pas al iniţiatorilor a fost acela de a studia piaţa din Occident, în parteneriat cu Fundaţia „Luigi Clerici” din Milano. „Persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă sunt aici atent supravegheate, de la cursurile pe care le fac, medierea lor pe piaţa muncii şi, totodată, modul în care italienii sunt atenţi la felul în care se cheltuie banul” a spus Silviu Ispas, directorul Institutului de Formare Economică şi Socială (IFES). Practic, cu cât o persoană urmează mai multe cursuri, ea cheltuie mai mulţi bani, iar dacă în urma unei calificări, cunoştinţele acumulate nu sunt valorificate, sunt bani pierduţi.
Astfel, există „cursanţi profesionişti”, care participă la tot soiul de activităţi de calificare, fără să se hotărască să muncească efectiv într-unul dintre domeniile în care s-au pregătit. În Lombardia, fiecare persoană are o „dotă”, adică o sumă limitată de bani pe care o poate cheltui pentru formare profesională. Modelul ar putea fi promovat şi în România. Florin Jianu susţine că „nu mai trăim într-o societate în care să avem acelaşi loc de muncă toată viaţa. Vorbim acum de acumularea unui set de competenţe, deoarece ne adaptăm la realitatea zilei de azi. Lumea e în continuă schimbare, nimeni nu ne mai garantează nimic”.
Cercetarea a fost realizată pe un eşantion de 179 de şomeri din Regiunea Nord-Vest şi 92 de firme din topul 600 al Camerelor de Comerţ. „Din aceşti şomeri, 45% sunt absolvenţi de învăţământ superior, tot din acelaşi grup, jumatate au afirmat că nu au participat la evenimente organizate în scopul popularizării locurilor de muncă. Participanţii preferă să caute locuri de muncă în publicaţiile scrise, dar în acelaşi timp media participării acestora la interviuri este de doar 2,4 de interviuri pentru un şomer. Una din marile „probleme” este până la urma pasivitatea şi lipsa de motivaţie” spune Ştefania Isailă, expert consiliere şi orientare în carieră IFES.
Ce meserii vor şomerii
Cursurile de calificare sunt căutate în mică masură. De exemplu, procentul cel mai ridicat îl înregistrează cursul de mecanic, de 11,2% dintre şomeri şi cel de operator validare şi prelucrare date, de 10,1%. Acelaşi sudiu arată că viitoarele disponibilizări vor afecta 21,8% din muncitorii necalificaţi, 7,7% din zona administrativă, peste 6% dintre instalatori şi lăcătuşi.
