Politica românească se desfășoară de ani buni sub o singură perspectivă: pe oricine ai alege, pe oricine susții, totul se încheie cu o mare, uriașă dezamăgire. Din când în când, apare un personaj sau chiar un partid care dă speranță. Astfel au fost în anii 1990 Emil Constantinescu și CDR, în anii 2000 Traian Băsescu și Alianța D.A. sau, mai recent, Dacian Cioloș, pe de o parte, și USR pe de alta. Dar ceva se întâmplă pe parcurs și ne trezim mereu fie că politicienii pe care am mizat ajung exact ca aceia de care am fugit, fie că se retrag în culise, obosiți sau compromiși.
Scena politică arată acum din nou teribil.
E dominată de un PSD aflat în război pentru cine să acapareze statul și justiția și este flancată de un PNL ce se întoarce la soluții vechi, gen Ludovic Orban, care nu au dat niciodată roade, plus o USR confuză, ce nu se poate hotărî cărui electorat vrea, totuși, să i se adreseze.
În aceste condiții, poziționarea față de conflictul din PSD e imposibilă. Pragmatic, e important ca cel mai negru baron al țării să piardă lupta. De la Adrian Năstase încoace, niciun alt lider pesedist nu a fost atât de aproape să răstoarne ordinea democratică doar pentru a scăpa de pușcărie. Liviu Dragnea este, în acest moment, cel mai mare pericol pentru România. Din păcate însă, nici Victor Ponta, cel care a devenit personajul-cheie al taberei adverse, nu e tocmai un sfânt ce vrea să distrugă balaurul. Totuși, prima „marțe neagră“ a grațierilor a avut loc în mandatul său de premier și de președinte al PSD, în 2013.
Așa încât, deși încă nu e clar cine va câștiga la ei, noi pierdem sigur. Mini-eroul de Facebook Sorin Grindeanu este cel care, împreună cu Liviu Dragnea, a condus jumătate de an unul dintre cele mai slabe guverne din istoria recentă, fără să se arate deranjat că baronul l-a așezat atâtea luni pe tronul mai mic.
De altfel, premierul răzvrătit a recunoscut sec că în ianuarie a acceptat o listă de miniștri impusă, deși mulți erau nulități din fieful liderului PSD, precum Carmen Dan, Răzvan Cuc ori Lia Olguța Vasilescu, sau personaje cu legături controversate, precum Sevil Shhaideh sau Florin Iordache.
Iar consecințele s-au văzut imediat. În această jumătate de an, s-a mărit focarul de rujeolă, boală care a făcut deja victime omeneşti (peste 6.400 de persoane infectate şi 30 de decese), în condițiile în care Ministerul Sănătăţii nu a fost capabil să asigure stocul necesar de vaccinuri. Ministrul Florin Bodog a preferat, în schimb, să lase totul baltă, doar pentru a-i face pe plac stăpânului Liviu Dragnea.
Lunile ianuarie şi februarie au stat sub semnul scandalului cu Ordonanţa 13 privind introducerea unui prag la abuzul în serviciu şi dezincriminarea unor infracţiuni. 600.000 de oameni au ieșit în stradă, la minus 20 de grade, ca să oprească această măgărie menită să-l salveze pe Liviu Dragnea cu semnătura tocmai a lui Sorin Grindeanu.
În luna martie au apărut primele semnale că încasările la buget sunt cu mult sub estimări, în condițiile în care mult lăudata creștere economică este una toxică, ce se va întoarce, în final, împotriva noastră. Iar guvernarea s-a desfăşurat sub circul făcut pe marginea iluzoriei legi a salarizării unitare și a unui program electoral fantezist, în care nu curgeau doar lapte și miere, ci se promiteau și câte 100 de grame de caviar la toată lumea.
Prin urmare, războiul din PSD trebuie privit cu reținere. Acest partid nu va muri în conflictul dintre Dragnea și Grindeanu, dar nici nu se va reforma indiferent care tabără câștigă. Soluția pentru noi nu vine din PSD, ci din afara lui. Deocamdată, însă, mai avem de așteptat.
Urmăreşte-l pe jurnalistul Răzvan Chiruţă şi pe reţelele sociale
