A intrat în vigoare nu numai noul Cod al Muncii, dar şi documentul adiacent indispensabil, aşa-numitul Cod de Dialog Social, despre care premierul Boc spunea, într-o evidentă parafrază a celebrului adagio „dacă dragoste nu e, nimic nu e”, că „degeaba avem noul Cod al Muncii, dacă nu avem şi Codul de Dialog Social”. Nimic mai adevărat!
Dacă analizăm cu atenţie situaţia, miza reaşezării întregului ansamblu al relaţiilor de muncă din România nu se afla atât în documentul-bază pe care îl reprezintă Codul Muncii, ce enunţă nişte principii, ci mai degrabă în documentele adiacente care reglementează o serie de aspecte concrete precum organizarea sindicatelor şi patronatelor, negocierea contractelor colective de muncă, administrarea dreptului la grevă recunoscut (deocamdată!) de Constituţie. În orice caz, capitalul străin, care a iniţiat şi impus modificarea (în sensul dorit de el) a întregului complex al relaţiilor de muncă din România, a vizat, cu o prioritate manifestă, reglementările din zona adiacentă principiilor propriu-zise normate în Codul Muncii. Şi aceasta, dintr-un motiv simplu!
Capitalul străin realizează circa 35% din cifra de afaceri din România ocupând doar 16-17% din salariaţi. Şi a ajuns aici fără a avea pe cap sindicate. În unităţi nou-create pur şi simplu a interzis mişcarea sindicală. Practic, capitalul străin are în faţă sindicate doar în unităţile preluate de la stat, unde a moştenit şi sindicate pe care n-a putut să le desfiinţeze. În esenţă, după normele aplicate de capitalul străin, România construieşte capitalism precum în secolele XVIII-XIX. Există o parte de vină a sindicatelor însele în acest sens, care n-au ştiut şi poate nici n-au urmărit să valorifice prevederile legilor în vigoare până acum. Şi au acum ceea ce merită! Pentru sindicatele din România n-a existat decât Guvernul, cu care au dat-o în bară acum.
Fără a avea pe cap sindicate în propria ogradă, capitalul străin a vizat de mult să scape de toate obligaţiile rezultând indirect din reglementări negociate şi stabilite de alţii. Astfel, a evitat, pe de o parte, să intre în patronate, organizaţiile proprii fiind doar nişte „asociaţii” fără nici o obligaţie instituţională, şi, pe de altă parte, a făcut presiuni intense pentru a se desfiinţa contractul colectiv de muncă la nivel naţional, în virtutea căruia trebuia să respecte salariul minim, premiile sau recurgerile la grevă aşa cum fuseseră perfectate între sindicate şi patronate româneşti.
Văzând că actuala guvernare este gata să desfiinţeze contractul colectiv de muncă la nivel naţional, ba chiar să scoată complet din joc sindicatele, capitalul străin s-a pus repede pe treabă şi şi-a desemnat asociaţia – care se numeşte Consiliul Investitorilor Străini – să şi scrie cuvânt cu cuvânt noul Cod al Muncii şi documentele adiacente. Şi-a pus pe hârtie toate vrerile, nu numai la nivel micro (discreţionism total în folosirea contractului de muncă individual pe perioadă determinată, în stabilirea programului de lucru, în recurgerea la concedieri), dar şi la nivel macroeconomic naţional (scoaterea din joc a sindicatelor, desfiinţarea contractului colectiv de muncă la nivel naţional şi a obligaţiilor angajatorilor decurgând din acesta, condiţionarea economică până la completa diluare a dreptului la grevă) – mă rog, toate cele necesare pentru desfăşurarea relaţiilor de muncă în normele secolelor XVIII-XIX, înainte de cuceririle istorice ale muncii în faţa capitalului de acum un secol! Legi de bază, precum cele ale sindicatelor, patronatelor sau grevelor au fost amestecate într-un Cod al Dialogului Social, din care a dispărut, de fapt, chiar dialogul!
România a făcut, din păcate, capitalului internaţional un cadou istoric, admiţând ceea ce acesta, în noua sa ofensivă împotriva muncii, ar vrea să întreprindă în ţările sale de origine şi nu îndrăzneşte (încă) din punct de vedere social. Şi, iarăşi din păcate, capitalul autohton, în ciuda unor cârteli pe ici-pe colo, a pus de fapt botul, nedându-şi seama că, după sindicate, el este al doilea scos din joc în a avea ceva de spus în propria ţară!
Ilie Şerbănescu este analist economic
