Mulţi români au găsit în ultimii ani o soluţie ingenioasă pentru a contracara creşterea preţurilor la alimente. Este vorba despre vânătoarea de produse pe cale să expire şi pe care le cumpără la preţuri şi de patru ori mai mici. Ce riscuri pentru sănătate implică totuşi acest stil de viaţă?
Adrian G. (30 ani), căsătorit şi tatăl unui copil de 1 an, şi-a făcut un obicei în a ieşi zilnic la vânătoare de alimente chilipir. Tânărul a acceptat să-l însoţim la cumpărături pentru a ne dovedi ce economii poate face astfel pentru bugetul familiei.
Prima vizită am făcut-o la un hipermarket din Grozăveşti. Este ora 18. În timp ce restul cumpărătorilor se plimbă gânditori în ritm de melc printre rafturi, Adrian merge ţintă la raioanele unde ştie că se ascund „adevăratele oferte”. Azi, la raionul de lactate a găsit Mozarella Delaco la preţul de 5,3 lei, pachetul de 500 g. Fără să stea pe gânduri pune 4 pachete în coşul de mână şi pleacă mai departe. În timp ce se-ndreaptă spre casa de marcat socoteşte cu voce tare: „4 ori… vine… 10,6 lei kilul, adică 40% din preţul real. E perfect. Nici măcar un kilogram de urdă nu-ţi poţi lua cu banii ăştia, iar eu tocmai am pus mâna pe-o delicatesă. Suntem doi adulţi în casă, plus fiica noastră care-i un sfert de om. Două kilograme de brânzică ne ajung lejer o săptămână. Nu-i nici o problemă că expiră în trei zile. Îţi zic asta din experienţă. Fiindcă e ţinută-n zer, zerul n-o lasă să se strice nici peste trei săptămâni. Ce, crezi că ciobanii îşi păstrau brânza în zer cu cronometru-n mână?”.
Adrian îmi face discret semn cu capul să-l urmez. Făcând slalom printre raioane, bucureşteanul mă aduce în faţa unui raft unde a descoperit o altă ofertă. Mâinile i se mişcă iute şi apucă toate caserolele cu „Caşcaval Pane CrisTim 200g”. Îşi explică gestul repezit: ” Preţul este foarte bun. Uite, acum costă 3,59 de la 7 lei, adică 18 lei kilogramul. Dacă ţin caserolele în congelator, rezistă şi 6 luni”.
La raionul de bebeluşi, Adrian descoperă alte preţuri tentante: borcanele cu piure de mere şi banane sunt reduse de la 7 la 1,99 de lei. Produsele au o singură problemă- expiră în 2 zile. „Nu-i nimic. Dacă nu mănâncă aia mică azi şi mâine, mâncăm şi noi”, explică Adrian.
„Banane pentru salată” şi „roşii pentru mâncare”
În altă zi, am mers cu Adrian la un supermarket din zona Crângaşi. Atracţia zilei a reprezentat-o standul cu banane, mere şi roşii declasate. Bananele sunt maronii şi excesiv de moi, merele bătute, iar roşiile zdrelite, unele chiar au mucegai. Pungile sunt deja cântărite şi sigilate, deci nu-ţi poţi alege fructele bune de cele stricate. Pe pungile cu banane scrie „banane pentru salată”, pe pungile cu roşii „roşii pentru mâncare” şi pe cele cu mere „mere pentru salată”.
Adrian explică filosofia din spatele acestei achiziţii: „Mulţi cumpărători când văd aceste pungi le privesc dispreţuitor. Înainte vreme şi noi eram la fel, însă de când nu ne mai ajungem cu banii, am învăţat să nu ne mai fie ruşine să scotocim în coşul de legume-fructe de clasa a II-a. Şi suntem foarte câştigaţi. Uite, de pildă, bananele costă 5,6 lei şi eu le cumpăr cu 2,89 kilul, merele cu 1,67 şi roşiile cu 2,79. Dar astăzi, cel mai tare chilipir este broccoli- 1,99 lei kilogramul. E drept că inflorescenţa are ca nişte arsuri maronii din loc în loc, dar pot să o tai iar restul este foarte bun”.
Cum să iei banane premium la preţ de banane stricate
Ora 8, seară, într-un hipermarket din Floreasca. Câţiva bărbaţi şi femei îmbrăcaţi modest, cu vârste peste 45 de ani, se învârt în jurul lăzilor cu banane şi ciuperci. Preţurile sunt de 5,3 lei kilogramul de banane şi 7,99 lei ciupercile. Clienţii pun tacticoşi în punguţe cele mai frumoase produse, dar nu le cântăresc.
Se mai învârt prin magazin încă vreo oră, timp în care paletul cu banane bune e băgat în depozit şi înlocuit cu unul ce conţine banane clasa a II-a, după care în difuzoare se anunţă: „Stimaţi clienţi, magazinul vă invită la raionul de legume-fructe cu oferta specială: banane 2,99 lei/kg, ciuperci 3,59 lei/kg…”. Răsfiraţi prin tot magazinul, cei câţiva cumpărători modeşti care au bananele şi ciupercile necântărite în coşuri se întorc la raionul de legume-fructe, unde îşi cântăresc pungile cu fructe „clasa I” la preţ de „clasa a II-a”.
Acelaşi lucru se întâmplă la raionul de carne, unde specialiştii în reduceri citesc eticheta fiecărei caserole, ca să vadă care dintre ele expiră a doua zi. Apoi pun caserolele în coş. În jurul orei 21.00, când se apropie lucrătorul de pe raion responsabil cu ‘recensământul” produselor ce stau să expire, clienţii pun la loc caserolele în frigidere, ca să fie numărate de angajatul magazinului. Imediat ce lucrătorul pleacă îşi pun înapoi caserolele în coş. Jumătate de ceas mai târziu angajatul vine cu un şir de etichete conţinând noile preţuri, cu 25%, 50%, 75% mai mici. Vânătorii de reduceri îi întind produsele care sunt astfel etichetate cu preţurile mai avantajoase.
Data optimă pentru sărbătorirea Paştelui
Adrian are o teorie proprie privind oportunitatea umplerii frigiderului şi mesei de Sărbători: „Aşa e cutuma, ca tot românul să aibă masa îmbelşugată de Paşte şi de Crăciun. De aia cumpără în neştire ca nu cumva să le lipsească ceva. Supermarketurile ştiu asta şi profită. Uite, de pildă, cum au umflat preţul la zahăr cu o lună înainte de Paşte. De aceea, noi nu luăm decât puţin din fiecare în săptămâna din Ajun, iar grosul cumpărăturilor îl facem în prima zi în care se redeschid supermarketurile. Din cauză că magazinele au stat închise de Sărbători, se adună în stoc mărfurile care stau să expire, mai ales legume şi fructe, pentru care o zi în plus face o diferenţă grozavă: „Aşa am găsit ardei gras cu 2,49 lei kilogramul, vinete cu 3,99 lei şi castraveţi cu 2 lei”.
În plus găsesc la „lichidare de stoc” o ofertă abundentă de alimente brenduite special pentru sărbătoarea respectivă, cum ar fi ouăle vopsite, ouăle şi iepuraşii din ciocolată sau brăduţii şi Moş Crăciunii din ciocolată. Şi să nu credeţi că-mi iau lucruri ieftine. În fiecare an, eu cumpăr o grămadă de dulciuri, doar că le iau la 3 zile întârziere, cu 50% din preţ. Şi dacă mai am răbdare încă o săptămână, le cumpăr la doar 12% din cât costau iniţial.
Goana după hrană ieftină nu omoară romantismul unei relaţii
Adrian şi soţia lui investesc zilnic în medie jumătate de oră din timpul pe care l-ar putea petrece împreună pentru a căuta alimente care stau să expire şi să selecteze produsele care sunt de-adevăratelea la super-ofertă în pliantele supermarketurilor. Asta înseamnă mai puţin timp împreună pentru ei. Însă recuperează. Săptămânal ies în oraş la suc, iar vinerea, cei doi ies la cafea la restaurant: “Vinerea am zi liberă şi de aceea ne trezim dis de dimineţă ca la ora 9.00 când se deschide restaurantul IKEA să fim acolo. Ei au superoferta cu cafea gratis între 9 şi 10 dimineaţa. Important e să apucăm să luăm ceşcuţele până-n ora zece, că după aia putem să stăm şi două ore şi să le reumplem de câte ori vrem”.
Sâmbăta cei doi ajung la magazinul de mobilă mai târziu, îşi iau câte un suc şi-un hot-dog cu 3 lei şi reumplu paharele până li se umple vezica. Se duc la toaletă şi apoi se pun iar pe băut: “Soţia mea obişnuai să mă certe mereu că sar calul. Odată am băut 8 pahare de suc la preţ de unul. Fiindcă mă certa şi tot băga spaima în mine că se uită agenţii de pază spre noi, mi-am sunat un prieten, fan Ikea, să-l întreb dacă reumplere gratuită înseamnă să umpli paharul doar de două ori. Ştiţi ce răspuns mi-a dat? «Înseamnă că-ţi poţi pune suc în pahar ori de câte ori citeşti inscripţia -REUMPLERE GRATUITĂ- de deasupra dozatorului» De-atunci sunt nelipsit în weekenduri din Ikea”.
Ce spun specialiştii
Deşi 80% din alimentaţia lor constă în produse pe cale de expirare, membrii familiei lui Adrian spun că nu au făcut niciodată toxiinfecţie alimentară. Asta nu înseamnă însă că nu se expun la riscuri: „Ne-am luat acum o lună salam de Sibiu, cu 35% mai ieftin. Însă când am gustat din el era iute şi acru. L-am dat la căţei”.
Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare explică în ce constau riscurile consumării acestor produse: „Ca să nu aibă probleme, producătorii stabilesc o dată de expirare a produsului înainte ca acesta să devină impropriu consumului, însă noi nu recomandăm ca alimentele să fie consumate în ultima zi de viaţă la raft. În primul rand, pentru că în cazul grăsimilor apar procese oxidative care duc la apariţia de toxine şi fac ca produsul să aibă gustul de rânced. În cazul fructelor şi legumelor, vitaminele se oxidează inactivându-se, ceea ce duce la deteriorarea calităţilor nutritive ale produsului din momentul în care a fost cules până i se termină viaţa la raft.
Adulţii cu o stare de sănătate bună, pot consuma produse care stau să expire, însă nu e bine ca acestea să fie folosite de femeile însărcinate şi de copii”.
Profesorul Petru Alexe, decanul Facultăţii de Şiinţa şi Ingineria Alimentelor de la Universitatea din Galaţi spune că „în general, un producător va alege un termen de garanţie care să asigure încadrarea în standarde şi va avea şi o rezervă pentru acesta. Şi în prima zi şi în ultima zi din raft , produsul alimentar se află, sau ar trebui să se afle, în parametrii de calitate impuşi. Însă cu trecerea timpului, un produs alimentar suferă transformari fizico-chimice, biologice şi/sau microbiologice care pot conduce la alterarea acestor parametri de calitate impuşi.
Cel mai frecvent asistăm la procese oxidative, la procese enzimatice sau la procese microbiologice. Cele mai multe produse alimentare sunt „produse vii „, produse care se transformă în timp. Se înmulţesc coloniile de microrganisme, apar degradări enzimatice ale produsului şi oxidări care duc la apariţia de produşi secundari toxici”.
Care e durata de viaţă la raft a produselor?
-lapte, iaurt, smântână: o lună
-brânză telemea: 6 luni
-caşcaval 18 luni
-carne afumată 1-2 luni
Specialiştii americani spun că unele alimente mai pot fi consumate şi după perioada de expirare, cu condiţia ca acestea să fie păstrate la frigider.
-laptele- o săptămână,
-carnea de porc şi de vită- 3-4 zile,
-ouăle -între 3-5 săptămâni,
– untul între o lună dacă e ţinut la frigider şi 6-9 luni dacă e băgat la congelator.
– peştele şi carnea de pui, 1-2 zile după ce au expirat.
(sursă www.nbclosangeles.com care citează specialiştii unei clinici din Cleveland şi ivillage. com)
