Faţă de obiectivele despre care se spune că ar fi urmărite, luarea de măsuri de către Banca Naţională în direcţia descurajării creditului în valută pentru persoane fizice este o operaţiune perfect inutilă! Pur şi simplu, pentru că doar aparent acest tip de credit a ajuns să fie problema în economie! Iar dacă Banca Naţională a decis cumva să facă ceva şi pentru economie – şi nu numai pentru cursul valutar în sine şi pentru fetişul antiinflaţionist -, atunci ar trebui să aibă în vizor alt tip de credit!
Cu toată consideraţia faţă de înţelegerea lucrurilor din economie la nivelul Băncii Naţionale, mult mai profundă decât cea de la nivelul clasei politice, nu putem să nu apreciem că atacarea acum, la spartul târgului, a creditului în valută pentru persoane fizice este o aiureală. La spartul târgului, pentru că, dacă acest tip de credit a făcut un rău, atunci răul a fost deja făcut! Dar, de fapt, răul nu va putea fi împiedicat să se producă în continuare, pentru că pur şi simplu vine din altă parte! Iar dl Isărescu ştie prea bine de unde vine: de la consumul fără producţie, pe care l-a criticat atât de des şi de deschis chiar domnia sa în ultimul timp!
Asta cu punerea la zid a creditului în valută este o pură diversiune, montată de inchizitorii financiari occidentali când au văzut ce dezastru a ieşit din strategia lor de înregimentare financiară prin bănci a Estului până în punctul în care acesta a ajuns în fruntea crizei la exact două decenii de la abandonarea comunismului. Vestul nu s-a oferit să fie piaţă pentru Est, ceea ce ar fi însemnat să creeze aici producţie prin investiţii, ci, dimpotrivă, şi-a trimis băncile în Est spre a crea aici, prin creditare, consum pentru produsele din Vest. Prinderea în mreje a Estului a fost rapidă, dar eşecul, care era previzibil, a venit repede. Săracii din Est au devenit rapid şi extrem de îndatoraţi, deci cu toate şansele de a dispărea dintre clienţii cu perspective ai Vestului. Plătind tribut unei viziuni strict short-termiste – specifică băncilor care au constituit vehicolul -, Vestul şi-a tăiat într-un fel craca de sub picioare pe termen lung pentru propria expansiune de perspectivă în Est. Şi, la 20 de ani de la abandonarea comunismului în Est, şi-a pus analiştii să depisteze vinovatul. Iar, pentru că n-au dorit de fapt să-l găsească – pentru că ar fi trebuit să incrimineze strategia şi corifeii ei -, aceştia s-au năpustit pe acarul Păun: creditul în valută, ca simbol al încercării Vestului de integrare financiară „prea rapidă” a Estului. De parcă acest credit a venit din ceruri şi nu l-a acordat cineva anume!
Banca Naţională nu face acum vreun act de vitejie. Dl Isărescu însuşi recunoaşte că „ne înscriem în orientarea europeană”. BNR doar se înregimentează cuminte unei comenzi prin care Vestul vrea să iasă din clenciul în care singur s-a vârât! Estul, în toată afacerea asta, este doar carne de tun! Vărgăleţii din Est să nu mai folosească euro decât atât cât le dăm noi voie, căci altfel ne strică socotelile! Asta e povestea cu creditul în valută!
Dl Isărescu, dacă vrea să descurajeze vreun credit în România, atunci are un client tocmai nimerit: creditul de consum. Acesta a adus ţara în modelul de blocaj consum fără producţie, hipermarketuri fără fabrici şi fără agricultură, bănci fără economie reală, maşini fără şosele! Acesta, dacă va continua să existe, va ţine în blocaj dezvoltarea ţării, dacă nu cumva o va înnoroia şi mai rău decât este! Consumul trebuie lăsat să se dezvolte în mod natural, organic, atât cât poate, nu trebuie stimulat prin credit! Asta spre a se permite o echilibrare în structurile de bază ale economiei. De stimulare prin creditare trebuie să beneficieze producţia, afacerile! Băncile străine, după ravagiile făcute în economie, trebuie, dacă vor să mai rămână în România, să-şi îndrepte creditarea către afaceri, către producţie, şi nu către consum! Nu de alta, dar să ne alegem şi noi, prostimea de pe aici, cu ceva de pe urma prezenţei lor. Nu doar ele cu ravagiile şi noi cu curăţirea grajdurilor!
Ilie Şerbănescu este -analist economic
