Copilul teribil al circului, teatrului şi filmului, James Thiérrée va avea la sfârşitul acestei săptămâni trei reprezentaţii ale unui spectacol care a făcut înconjurul lumii: „Raoul”.
James Thiérrée este actor, regizor, dansator şi acrobat. A deschis ochii în lumea circului. Părinţii lui, Victoria Chaplin, fiica lui Charlie Chaplin şi sora faimoasei Geraldine Chaplin, şi Jean-Baptiste Thierrée au fost fondatorii Circului Bonjour. Ca oice copil de circari, el a fost iniţiat foarte devreme în această artă complexă. Aşa se face că micul James şi-a făcut debutul în arenă la doar patru ani fiind pe post de „jucărie” numai bună pentru momentele de clovnerie dar şi ca „asistent” simpatic la numeroase alte numere de circ. Nu a sta multă vreme doar în postura de „bibelou”, ci a început să-şi exerseze trupul pentru cele mai spectaculoase momente şi anume pentru cele de acrobaţie. Tot în copilărie a învaţăt mima cea atât de utilă clovnilor, iluzionism şi, în paralel cu „joaca” a luat şi lecţii serioase de vioară. Foarte curând şi-a intrat în mână şi a apărut în spectacole în toată legea. A făcut acrobaţii la sol, la trapez şi bicicletă în spectacolele „Le Cirque imaginaire” şi „Le Cirque invisible”. A urmat apoi cursuri de actorie în cadrul unor instituţii prestigioase ca Piccolo Teatro din Milano condus de Giorgio Strehler, o excelentă şcoală pentru commedia dell arte, Harvard Theatre School, Conservatoire national supérieur d’art dramatique in Paris şi Acting International.
„Ariel“-ul lui Peter Greenaway
Având încă de foarte tânăr o educaţie atât de solidă, nu este de mirare că şi-a făcut în glorie intrarea în lumea filmului de artă. La 15 ani, juca deja în pelicula „ Cărţile lui Prospero”, o inedită adaptare cinematografică a piesei „Furtuna” de Shakespeare semnată de marele regizor Peter Greenaway. James Thiérrée a primit rolul seraficului Ariel avându-l ca partener pe legendarul Sir John Gielgud în rolul bătrânului vrăjitor Prospero. Ca actor de teatru şi de film, a mai jucat pentru regizori din prima ligă ca Bob Wilson sau Raul Ruiz. În 2007, a fost nominalizat nominalizat la premiul César pentru cea mai bună „speranţă masculină” pentru rolul din „Désaccord parfait” al lui Antoine de Caunes. În 1998, a pus bazele propriei companii de teatru numită „La Compagnie du hanneton”. Primul său spectacol, „La Symphonie du hanneton” îmbina teatrul cu circul, având moemnte de jonglerie, acrobaţie, dans şi muzică de operă. Cu acest spectacol, artistul a făcut înconjurul lumii şi a primit o serie de distincţii de prestigiu: premiul Adami în 2005 şi patru premii Molières în 2006, la categoriile spectacol de teatru public, regie, revelaţie teatrală şi costume – realizate de mama lui, Victoria Chaplin Thierrée). Au urmat apoi încă două spectacole care i-au confirmat statutul de performer total: „La Veillée des abysses” în 2003 şi „Au revoir parapluie”, în 2007.
Toate spectacolele create de el se joacă pe unele dintre cele mai mari scene ale lumii, de la Sadlers Wells din Londra la Brooklyn Academy of Music din New York şi au parte de critici excelente. „Raoul”, cea mai recentă creaţie a sa, a avut premiera la Barbican Centre din Londra în octombrie 2009 şi a mai fost jucat la Maison de la Danse din Lyon, Théâtre de la Ville, Paris, UCLA din Los Angeles şi la Brooklyn Academy of Music din New York.
Regele nebun Raoul
După ce a făcut „escale” pe scenele prestigioase ale lumii, „Raoul” vine la Teatrul Naţional din Bucureşti vineri, sâmbătă şi duminică, de la ora 20.00. „Raoul” este o îmbinare fericită de mai multe arte, circul fiind foarte bine reprezentat. Momentele de iluzionism realizate pe muzică de cameră vor crea un sentiment de vrajă. Raoul e un rege nebun care este pus faţă-n faţă cu demonii săi interiori. Acţiunea uşor suprarealistă se petrece la graniţa dintre vis şi realitate, iar scena ce reprezintă mintea în continuă întunecare a regelui decrepit ajunge să fie populată de tot felul de animale fantastice. Spectacolul a avut cronici entuziaste în publicaţii importante. „James Thiérrée este încarnarea iluziei, inventatorul unui teatru oniric, fizic, animalic. Burlesc şi shakesperian, senzorial, în perpetuă imponderabilitate, James Thiérrée ne face să credem în visele lui”, scrie „Le Matin” în timp ce „London Dance” este de părere că „ nu este o simplă poveste, ci o explozie suprarealistă de confetti”.
