A făcut valuri când a înfiinţat la Scorniceşti (Olt), oraşul natal al lui Nicolae Ceauşescu, Muzeul Epocii de Aur, cumpărând casa în care a crescut dictatorul. Aprecierea sa faţă de epoca socialistă nu s-a oprit aici. În comuna Podari a făcut Palatul şi Parcul RSR, ce adăpostesc statui şi simboluri ale comunismului românesc, precum şi un altar închinat cuplului Ceauşescu.
Staicu a fost şi patronul celui mai iubit club de fotbal din Oltenia, Universitatea Craiova, pe care l-a vândut unui alt afacerist controversat, Adrian Mititelu.
Problemele cu legea
Afacerile necurate ale lui Staicu au ieşit la iveală în perioada în care se afla în biroul de patron al Universităţii. Procurorii DNA care au instrumentat dosarul lui Dinel Staicu l-au acuzat pe acesta de implicare în falimentarea Băncii Internaţionale a Religiilor (BIR). Staicu a realizat această fraudă împreună cu directorul BIR, Ion Popescu.
Din probele administrate de procurorii anticorupţie de la Secţia a II-a a DNA a rezultat că, în perioada iulie 1999-februarie 2000, Ion Popescu, Radian Răceală şi Viorica Duţu au aprobat, cu încălcarea normelor bancare, cesiuni de creanţă în valoare de peste 106 miliarde lei vechi şi credite în valoare de peste 80,5 miliarde lei vechi către 11 firme controlate de controversatul om de afaceri Dinel Staicu. Banii obţinuţi au fost spălaţi prin intermediul SIF Oltenia, controlată de el. Staicu a fost condamnat la 12 ani de închisoare, prin executare.
Decizia instanţei din decembrie 2010 nu a fost finală. La începutul lunii aprile, Dinel Staicu, care contesta revocarea sa din funcţia de la SIF, a fost condamnat prin sentinţă definitivă la 7 ani de închisoare cu executare.
Când toată lumea se aştepta ca Staicu să petreacă 7 ani într-o celulă pentru a medita la nelegiuirile făcute, situaţia a luat o întorsătură ciudată, dar nu foarte surprinzătoare în contextul justiţiei româneşti.
Condamnatul era de negăsit, fiind dat în urmărire naţională. Interesant este faptul că după condamnare, judecătorii au omis să îi interzică lui Dinel Staicu părăsirea ţării, deşi DNA solicitase acest lucru, după cum declarau sursele RL, în urmă cu câteva săptămâni. Ulterior a fost emis un mandat european de arestare pe numele său.
România liberă a scris despre subiect AICI
Probabil cea mai impresionantă manevră a cazului Staicu a fost schimbarea numelui. Cu doar trei zile înainte de condamnarea sa, Dinel Staicu devenea oficial Dinel Nuţu, preluând astfel numele de familie al soţiei anterior căsătoriei. Condamnatul a putut scăpa astfel de vigilenţa autorităţilor, pentru a părăsi mai uşor ţara.
Purtătorul de cuvânt al Poliţiei Capitalei, Diana Sarca, a confirmat pentru România Liberă că, potrivit datelor deţinute de instituţie, fostul preşedinte al SIF Oltenia a reuşit să îşi finalizeze procedura de schimbare a numelui. România Liberă a dezvăluit la începutul acestei săptămâni că Dinel Staicu a demarat din timp procedurile în acest sens.
După ce RL a anchetat cazul, a reieşit că vinovaţi pentru fuga lui Dinel Nuţu-Staicu din ţară au fost judecătorii din dosarele afaceristului, care nu au dispus măsura interdicţiei de părăsire a ţării, deşi aveau suficiente motive, după cum a scris ziarul nostru AICI şi AICI.
CRONOLOGIA FUGII LUI DINEL STAICU
1 aprilie, omul de afaceri obţine cartea de identitate pe noul nume, Dinel Nuţu
3 aprilie, părăseşte ţara spre Ungaria, „de unde a luat avionul mai departe” – spune şeful Poliţiei Române
4 aprilie, după amiază, instanţa decide condamnarea definitivă şi irevocabilă la şapte ani de închisoare
5 aprilie, Poliţia Capitalei primeşte decizia instanţei şi merge să-l aresteze pe Staicu, dar nu-l găseşte acasă. După cercetări, Poliţia Capitalei decide darea în urmărire naţională a lui Staicu
7 aprilie, instanţa decide eliberarea mandatului de urmărire internaţională a omului de afaceri, pe noul nume al acestuia.
