Aceştia au descoperit de ce unii oameni se îngraşă, iar alţii, care mănâncă la fel de mult, nu: primii stau mult toată ziua, în timp ce restul nu stau la fel de mult, notează Business Insider.
În cifre, rezultatele sunt destul de îngrijorătoare: un bărbat care stă 6 ore pe zi, pe parcursul vieţii, are cu 20% mai multe şanse de a muri decât unul care stă doar 3 ore pe zi. Femeile care stau 6 ore sunt cu 40% mai vulnerabile în faţa unor boli cauzatoare de moarte.
James Levine, cercetător la clinica Mayo din Rochester (Minnesota, SUA), a început un studiu complex în 2005, monitorizând felul în care corpul consumă fiecare calorie, potrivit The New York Times.
Levine studiază „inactivitatea„, pentru a înţelege cât mai bine obezitatea şi alte probleme de sănătate conexe.
Dacă studiile clasice se bazează pe sondaje şi amintirile celor implicaţi în studiu, James Levine a observat un eşantion de persoane care îşi luau toate mesele în laborator, şi nu făceau exerciţii fizice.
Cercetătorul a pornit în căutarea unui răspuns pentru întrebarea: de ce unii oameni care mănâncă la fel de mult ca alţii, se îngraşă mai mult? După ce a calculat câtă mâncare are nevoie fiecare subiect al studiului pentru a-şi menţine greutatea, le-a pregătit o dietă cu 1000 de calorii în plus, pe zi. Unii s-au îngrăşat, ceilalţi nu.
După şase ani de monitorizări, a venit şi răspunsul: cei care nu se îngraşă se mişcă mai mult, în mod inconştient. Chiar dacă nu făceau exerciţii, studiul interzicându-le, corpurile lor răspundeau natural prin mai multe mişcări de mică amplitudine faţă de perioada când mâncau normal, spune Michael Jensen, colaboratorul lui Levine.
În medie, spune acesta, cei care au luat greutate stăteau cu două ore mai mult decât cei care nu se îngrăşau.
Paradoxal, exerciţiile fizice (jogging, sau mersul la sală) nu sunt antidotul perfect pentru sedentarism, spune, pentru New York Times, Marc Hamilton, cercetător la Pennington Biomedical Research Center.
Orice fel de inactivitate în timp ce nu dormim este dăunător sănătăţii, susţine Hamilton. Activitatea electrică din muşchi scade, cauzând efecte metabolice dăunătoare. Arderea de calorii, în timpul lipsei de activitate, scade la 1 calorie pe minut, faţă de trei calorii dacă ne ridicăm şi mergem. Eficacitatea insulinei scade, iar riscul de a dezvolta diabet tip 2 creşte, spune cercetătorul. În acelaşi timp creşte şi riscul de obezitate.
Hamilton a recrutat 14 tineri în formă şi a constatat o reducere cu 40 de procente a capacităţii insulinei de asimilare a glucozei, după doar 24 de ore de sedentarism.
„Statul excesiv este o activitate letală,” conchide Levine, fie că stăm nouă ore la birou şi apoi mergem la sală, sau ne întindem pe canapea, şi este dăunător atât pentru obezi cât şi pentru persoanele atletice.
Vestea bună este că există un antidot: să ne mişcăm mai mult la birou, să mergem pe scări şi nu cu liftul, dar mai ales să stăm mai puţin.
