România trece, în noaptea de sâmbătă spre duminică, la ora oficială de vară, ora Europei Orientale.
Ceasurile se dau înainte, ora 3,00 devenind ora 4,00. Prin această trecere, orarul de vară din România este corelat cu cel practicat în ţările membre ale Uniunii Europene şi se aplică pentru perioada cuprinsă între ultima duminică a lunii martie şi ultima duminică a lunii octombrie, informeaza Agerpres.
Schimbarea, însă, nu este simultană în toate ţările unde se aplică, din cauza diferenţei de fus orar. În România, odată cu trecerea la ora de vară, diferenţa faţă de timpul universal (GMT) va fi de 3 ore. În restul anului, diferenţa orară faţă de ora meridianului Greenwich (GMT) este de 2 ore.
Ora de vară a fost introdusă, în România, pentru prima dată în 1932. Până în anul 1939 a funcţionat în fiecare an, între prima duminică din aprilie (în 1932: 22 mai), ora 00,00 şi prima duminică din octombrie, ora 01,00 (ore locale). Din 1943, practica trecerii la ora de vară a fost suspendată.
În anul 1979, România a semnat Convenţia fusurilor orare, iar în anul 1997, prin ordonanţă guvernamentală, orarul de vară a fost corelat cu cel practicat în ţările UE.
Prin introducerea orei de vară s-a urmărit să se beneficieze cât mai mult de lumina naturală (a Soarelui) şi reducerea folosirii luminii artificiale.
Primii care au introdus ora de vară au fost germanii, începând cu anul 1916 (între 30 aprilie – 1 octombrie). Au urmat britanicii, ce au introdus ora de vară tot în 1916 (între 21 mai – 16 octombrie), apoi ţări precum: Belgia, Danemarca, Franţa, Italia, Luxemburg, Olanda, Norvegia, Portugalia, Suedia, Turcia şi Tasmania.
În prezent, ora de vară este folosită de 70 de ţări din întreaga lume, dar nu toate ţările au aceleaşi perioade pentru schimbarea orei de vară
