Pentru fotbalul românesc aflat în cădere liberă (ce bine dacă această cădere liberă ar fi oprită de calificarea la EURO 2012), realegerea lui Mircea Sandu, preşedintele FRF, în Comitetul Executiv al UEFA reprezintă un succes. Dacă în competiţiile continentale fotbalul nostru are din ce în ce mai puţine de spus, atât la nivel de cluburi cât şi de echipă naţională, este benefic ca, măcar la nivel administrativ şi organizatoric, să avem ocazia, dacă nu să ne impunem punctul de vedere, cel puţin să avem posibilitatea de a încerca să o facem.
Nu-i deloc nesemnificativ să ai pe unul de-al tău printre cei 15 corifei ai forului european care în următorii patru ani vor analiza conflicte şi vor dicta sancţiuni pentru cluburi, jucători sau antrenori de pe bătrânul continent sau vor decide gazdele unor competiţii majore. Întâmplător sau nu, din 2007, când Mircea Sandu a intrat pentru prima dată în Comitetul Executiv al UEFA, România a reuşit să obţină organizarea a două evenimente fotbalistice importante, finala Ligii Europa din 2012 şi Campionatul European Under 19, programat în această vară. Două câştiguri uriaşe atât pentru imaginea fotbalului românesc, cât şi pentru întreg sportul nostru. De asemenea, mai mult sau mai puţin involuntar, şi arbitrii au fost mai atenţi la meciurile pe care le-a susţinut echipa României, ştiind că din tribune sunt urmăriţi de cel puţin unul dintre şefii fotbalului european. Aşa se face că în ultimii ani tricolorii au fost mai feriţi de greşeli flagrante de arbitraj în confruntările internaţionale.
Fotbalul nostru va trebui însă să profite din plin în următorii patru ani de sprijinul solid din conducerea UEFA şi să încerce să revină în topul european şi din punct de vedere valoric. Dacă nu va reuşi acest lucru în acest răstimp, după expirarea celui de-al doilea mandat al lui Mircea Sandu va fi mult mai dificil.
Cu Mircea Sandu în Comitetul Executiv al UEFA, România a reuşit să obţină organizarea finalei Ligii Europa din 2012 şi Campionatul European Under 19, din această vară.
