La supermarket, lumea nu se bate pentru un kilogram de zahăr, ci stă cuminte la coadă. Viaţa este „deosebit de ordonată”, potrivit revistei americane Slate, care citează PBS. „Disciplina japoneză tronează, în pofida dezastrului”, notează un editorialist filipinez.
Japonezii sunt oneşti şi disciplinaţi, o societate colectivă, care apreciază grupul şi nu individul. Potrivit revistei Slate, japonezii nu au cum să fure ceva după cel mai devastator dezastru natural, spre deosebire de hoţii indisciplinaţi care au instaurat anarhia în New Orleans, după uraganul Katrina, sau în Haiti, după un alt cutremur devastator. Chiar şi în situaţii de criză alimentară, japonezul stă la coadă.
Mark D. West, profesor la Facultatea de Drept a Universităţii Michigan, spune că există o explicaţie culturală pentru felul în care se comportă japonezii:”De ce nu fură? Pentru că nu este în cultura lor. Cum este această cultură definită? Prin absenţa jafului.” Dincolo de aceste argumente, o explicaţie mai bună ar fi factorii structurali: un sistem legislativ robust care instaurează cinstea, o prezenţă puternică a poliţiei, şi, în mod ironic, organizaţii criminale active.
Detaliind aceste argumente, revista Slate a evidenţiat motivele disciplinei japoneze.
Cinstea, stimulată
Poporul japonez este mult mai cinstit decât majoritatea celorlalte. Dar cinstea este recompensată de sistemul legislativ japonez. Nu vorbim neapărat despre altruismul japonezilor, cât despre aprecierea recompenselor. De exemplu, dacă găseşti o umbrelă şi o predai poliţiei, primeşti o taxă de găsitor între 5 şi 20 la sută din valoarea umbrelei, dacă proprietarul o ridică. Dacă nu îşi recuperează obiectul în termen de şase luni, găsitorul o poate păstra. Japonezii sunt educaţi în acest spirit de mici, iar prima vizită a unui copil la secţia de poliţie, după ce a găsit o monedă pe stradă, este luată în serios atât de copii cât şi de ofiţerii de poliţie. În acelaşi timp, poliţia este foarte eficientă împotriva crimelor minore, cum ar fi furturile, ceea ce induce un sentiment general de securitate şi ordine. Dacă ai găsit un portofel şi nu l-ai returnat, rişti să fii interogat ore întregi şi să petreci până la 10 ani la închisoare.
Prezenţa poliţiei
Japonia are o forţă de poliţie activă şi vizibilă: aproximativ 300.000 de ofiţeri în întreaga ţară. Poliţiştii patrulează şi discută cu localnicii şi comercianţii. Stau postaţi în kobane, nişte gherete cu 1-2 agenţi, iar aceste kobane sunt la distanţe foarte mici unele de celelalte, în oraşe. Potrivit unui sondaj din 1992, 95% din japonezi ştiau unde se află cea mai apropiată kobană, iar 14 la sută ştiau numele unui ofiţer care lucra acolo. Poliţiştii sunt bine plătiţi şi pot trăi ieftin în case oferite de stat. De altfel, poliţia a rezolvat în 2010 98,2 la sută din cazurile de crimă.
Crima organizată
Poliţia nu este singura care patrulează pe străzile Japoniei, după cutremurul devastator din 11 martie. Membri ai Yakuza, sindicatul crimei organizate din Japonia, au sprijinit menţinerea ordinii. Toate cele trei grupări majore – Yamaguchi-kumi, Sumiyoshi-kai şi Inagawa-kai – au „compilat echipaje pentru patrularea străzilor din teritoriile lor şi stau co ochii în patru, asigurându-se că nu se petrec jafuri”, spune Jake Adelstein, un scriitor American. „Sumiyoshi-kai susţine că a trimis 40 de tone de ajutoare la nivel naţional, iar eu cred că este o estimare conservatoare”, spune scriitorul pentru revista Slate. Una dintre grupările mafiote şi-a deschis chiar birourile din Tokio pentru a oferi sinistraţilor şi străinilor adăpost. „Pe timp de criză nu există Yakuza, civili sau străini. Sunt doar oameni şi trebuie să ne ajutăm”, i-ar fi spus lui Adelstein unul din liderii Yakuza. Chiar şi pe timp de pace Yakuza menţine ordinea, susţine scriitorul. Fac bani din şantaj, prostituţie şi trafic de droguri, însă consideră furtul motiv de excludere din organizaţie.
Adlestein rezumă astfel situaţia culturii japoneze: „Dacă o vorbă japoneză spune că ‘bunătatea va fi recompensată în cele din urmă. Caritatea este bună’, există şi reversul medaliei: nedreptatea se pedepseşte!”
