Dintre cele 21 de cărţi publicate ale scriitoarei cu origini româneşti, multe au fost traduse în spaniolă, în catalană, olandeză, engleză, română, chineză şi coreeană.
Scriitoarea evreică din Franţa Rachel Hausfater este profesoară de engleză în Seine-Saint-Denis, mamă a trei copii şi a reuşit să publice douăzeci de cărţi pentru tineri. Adoră să râdă, dar scrie cărţi triste. Tema principală abordată de Hausfater este lupta tinerilor pentru o viaţă mai bună, mânaţi de voinţa şi forţa interioară care îi determină să progreseze, să se regăsească şi să se realizeze, să supravieţuiască, să trăiască. Iar această abordare este dificilă. „Întotdeauna este dificil să scrii pentru copii. Când scriu cărţile mele, niciodată nu descriu lucrurile la modul crud. Întotdeauna încerc să scriu cu multă delicateţe şi mai curând să îi fac să simtă decât să încerc să le explic. Aşadar, cărţile mele nu sunt şocante şi nici scriitura mea. Mai curând plec de la o suferinţă adevărată şi de la nevoia de speranţă. Deci, nu cred că acest lucru este dificil, trebuie, pur şi simplu, să o iei cu binişorul, nu trebuie să îi şochezi pe copii sau pe adolescenţi, nu trebuie să le faci rău, dar poţi să le dezvălui câte ceva, să îi înveţi unele lucruri”, spune Rachel Hausfater, care a primit premiul Enfantaisie în anul 2000 şi premiul Goya decouverte în 2003.
Marcată de originile familiei
Rachel Hausfater s-a născut în apropierea Parisului în 1955, într-o familie de evrei originari din Bacău şi Iaşi. Copilăria sa este marcată de război şi de Holocaust – trăit de apropiaţii săi, o dramă care a marcat memoria familială şi care se regăseşte în cărţile sale.
„Da, într-adevăr, ascendenţii mei sunt născuţi în România, dar în fine, unii au emigrat, iar o parte a familiei a rămas în România. Aceştia au murit în timpul războiului, de aceea, nu i-am cunoscut niciodată. O altă parte a familiei, aşa cum v-am spus, a emigrat în Franţa, deci, în final, eu am fost născută în Franţa. O mare parte a familiei tatălui meu a fost deportată din Franţa, dar ei erau evrei români. Aşadar, pentru mine cuvântul, expresia „evrei români” este o expresie aproape sacră. Când eram copil, cuvântul „România” era un cuvânt aproape magic.
Nu prea ştiam ce vrea să zică acest cuvânt, dar ştiam că tata, familia tatălui meu erau de acolo, din România, iar România erau un tărâm de poveste. Iar când am ajuns în România cu adevărat pentru prima oară, nu era deloc precum în visele mele, dar iată, este o ţară care mi-a rămas în suflet, care este importantă pentru mine”, ¬spune ¬Hausfater.
În căutarea adevărului
Cu toate că a scris despre deportare şi atrocităţile comise asupra evreilor, scriitoarea nu a vizitat încă locurile care au marcat istoria poporului său. „La Auschwitz voi ajunge luna viitoare. Până acum, nu am fost niciodată acolo. Dar am fost adesea în muzee, în memoriale care m-au impresionat foarte mult. Este adevărat că aceste lucruri m-au interesat încă de când eram copil. Aşadar, am citit multă literatură pe această temă, am văzut toate filmele pe care am avut ocazia, pentru că, practic, aceste lucruri fac parte din viaţa mea”, ¬povesteşte Rachel Hausfater.
„Când eram copil, cuvântul «România» era un cuvânt aproape magic. Nu prea ştiam ce vrea să zică acest cuvânt, dar ştiam că tata, familia tatălui meu erau de acolo, din România, iar România era un
