Începând de astăzi, Uniunea Europeană a oprit toate exporturile de armament către Libia”, a declarat miercuri Catherine Ashton, şefa diplomaţiei UE.
Ce nu a precizat aceasta este însă că, în 2009, UE a exportat în Libia armament în valoare de 344 milioane de euro. Pistoalele cu care poliţia libiană trage în demonstranţi sunt fabricate în Malta. Elicopterele din care au fost mitraliaţi locuitorii oraşului Benghazi au fost produse în Italia. Blindatele armatei libiene provin din Marea Britanie, iar telecomunicaţiile au fost întrerupte cu ajutorul aparaturii germane. Politicienii europeni care se grăbesc acum să condamne regimul Gaddafi şi violenţa de care au dat dovadă forţele de ordine ale acestuia nu s-au dat în trecut în lături să facă afaceri cu el, ci chiar dimpotrivă, curtând capitalul libian cu orice ocazie. În primul rând Silvio Berlusconi, un autointitulat „prieten” al lui Gaddafi; dar nici Nicolas Sarkozy şi Gordon Brown nu s-au ferit să îi facă reclamă dictatorului.
Un investitor binevenit
Profiturile acumulate de Libia din exportul de petrol au fost binevenite în Europa şi mai ales în Italia, unde Fondul Naţional Libian a investit miliarde de euro în ultimii ani; astfel, 7,5% din acţiunile cele mai mari bănci italiene, Unicredit, aparţin statului libian. Acesta mai deţine, printre altele, 2% din acţiunile concernului Fiat, 14,8% din compania de telefonie şi internet Retelit (o societate fiică a concernului Telecom Italia), 2% din concernul de armament Finmeccanica.
Italia a vândut Libiei material militar – explozibil, rachete, elicoptere – în valoare de zeci de milioane de euro în ultimii doi ani, relatează Corriere della Sera.
Cotidianul italian citează un raport oficial al Ministerului de Interne, care enumeră în acelaşi timp contractele şi negocierile în curs între Libia şi mai multe companii de armament italiene, cum ar fi gigantul Finmecanica.
Fabricantul de rachete Mbda Italia a semnat în mai 2009 un acord în valoare de 2,5 milioane de euro pentru a furniza Libiei „material pentru bombe, torpile şi rachete”, potrivit acestui document.
Augusta Westland a încheiat contracte în octombrie 2010 în valoare de 70 de milioane de euro pentru furnizarea a zece elicoptere, în timp ce în acelaşi an, Selex Sistemi Integrati al grupului Finmecanica a semnat un acord în valoare de 13 milioane de euro pentru a furniza Libiei echipamente electronice de ajustare a tirurilor.
Italia şi fosta sa colonie au semnat un tratat de prietenie în 2008, care a consolidat în mod considerabil legăturile economice dintre cele două ţări, făcând din Italia principalul partener comercial al Libiei.
Potrivit aceluiaşi raport citat de Corriere della Sera, compania Oto Melara a început discuţii cu Libia în noiembrie 2010 pentru „arme de calibru mai mare de 12,7 milimetri, precum şi pentru material, piese componente şi cursuri de formare”.
În acest an, armatorul Intermarine Spa a început negocieri cu Libia în valoare de 600 de milioane de euro.
Selex Sistemi Integrati, Augusta-Westland şi Oto Melara purtau, de asemenea, discuţii pentru contracte în valoare totală de 150 de milioane de euro.
În Marea Britanie Libia se află în posesia a 3% din editura Pearson, de care ţine şi cotidianul Financial Times, în Turcia 5% din fondul imobiliar Emlak Konut se află în mâinile statului nord-african, iar în Rusia, Libia deţine 3% din acţiunile concernului producător de aluminiu UC Rusal. Aşadar, fie că a fost vorba de arme sau acţiuni, ţările europene nu s-au sfiit să le pună pe acestea în mâinile unui regim autoritar şi terorist.
