Şpăgile în spitale. Află cât se dă pentru o operaţie pe inimă sau pentru o cezariană

Pentru o operaţie pe cord, sumele plătite la negru medicilor pleacă de la 2.000 de lei şi pot depăşi 5.000 de lei. O operaţie la uretră ajunge la 3.000 de lei, iar o cezariană sare de 1.000 de lei.

Femeia stă sprijinită cu spatele de perete şi cu privirea în jos. Din când în când, un zâmbet i se aşază pe chipul înconjurat de un batic asortat la cojocul maro. A venit la Fundeni cu fata căreia urmează să i se monteze un stent la inimă. Soţul e şomer, iar pensia ei e de 400 de lei. S-a interesat pe la asistente şi la medic şi mai mult de 2.000 de lei nu-i poate lăsa doctorului. Alţi 500 lei îi are pregătiţi pentru anestezist. „Sunt unii care dau şi 50 de milioane de lei vechi. Depinde şi cine se ocupă de operaţie, dar şi ce venituri ai. Fiecare dă cât poate”, spune femeia de aproape 60 de ani.

Teodora, o femeie de 55 de ani, a suferit anul trecut o operaţie de bypass coronarian, tot la Spitalul Fundeni. A scos din buzunar peste 5.000 de lei pentru medic şi mai mult de 2.800 de lei pentru anestezist şi restul echipei. „Pentru o operaţie la inimă, mai întâi te internezi, ţi se fac nişte analize, apoi un EKG şi un test de efort. După asta, trebuie să faci o coronarografie ca medicul să vadă exact cum arată coronarele, cât de îngustate sunt şi cât de gravă e situaţia. Până aici trebuie să bagi bani la toţi în buzunar, deşi, dacă stai să te gândeşti, eşti în spital şi statul se ocupă. Dacă nu dai bani, te pun pe lista de aşteptare. Te bagă în salon, mai pleci pe acasă, te mai întorci…”, povesteşte o cunoştinţă de-a Teodorei.

Plata, în roşii sau ouă

La urologie, tot la Spitalul Fundeni, un bărbat îşi aşteaptă rândul la medic pe culoar. În urmă cu o lună de zile a suferit o operaţie la uretră, pentru care a dat aproape 3.000 de lei. „Măcar de-ar fi ieşit operaţia bine, dar nu pot să urinez, iar acum trebuie să mă internez din nou şi să fac altă operaţie. Ar trebui să dăm banii la sfârşit, când vedem că operaţia a fost bună”, spune bărbatul.

La Institutul Oncologic Bucureşti, o consultaţie se plăteşte cu 10-20 de lei, iar la fiecare şedinţă de chimioterapie pacienţii mai lasă în jur de 50 de lei. „Îţi spun medicii cât trebuie să dai, te învaţă şi asistenta. Depinde şi de cine face operaţia, dacă e o somitate… Acum, mai depinde şi de cât poate să dea omul, nu e o sumă fixă. Unii vin cu alimente, dacă sunt de la ţară. Ar trebui să se dezveţe de şpăgi şi noi să nu mai dăm bani, dar e un cerc vicios. Am întâlnit însă un medic a cărui asistentă mi-a spus să nu încerc să-i dau bani pentru că mă dă afară din cabinet”, povesteşte o femeie al cărei soţ fost operat de cancer în urmă cu 10 ani, intervenţie care i-a costat atunci 1.000 euro.

„Nu-ţi face nimeni discount”

Ioana, o tânără de 29 de ani, a născut anul trecut la Spitalul CF 2 din Capitală. S-a interesat de la celelalte mame câţi bani trebuie să dea. A născut prin cezariană, aşa că a dat 1.300 de lei la medicul care a operat-o, 250 de lei la chirurgul mâna a doua, 250 de lei anestezistului, tot atât neonatologului, 50 de lei asistentei din sala de naştere şi câte 10 lei pentru celelalte asistente, când mai avea nevoie de o injecţie sau de un medicament. „Mai bine te duci la privat. Saloanele erau curate, dar masa de naştere era groaznică. Nu m-aş fi aşezat niciodată pe ea dacă n-ar fi trebuit să nasc. Era acoperită cu o tentativă de cearşaf şi arăta mai degrabă ca un scaun de tortură. Asistentele erau scârboase şi dacă nu le dădeam bani începeau să-şi arate colţii. Şi cu banii daţi, tot nu-mi făceau calmantele de care aveam nevoie, spunând că sunt prea multe paciente de care trebuie să aibă grijă”, spune Ioana.

Cristina a născut tot anul trecut la Spitalul Filantropia din Bucureşti. A dat 1.000 de lei medicului, 400 de lei asistentei, câte 100 de lei celor două moaşe şi 10-50 de lei asistentelor. „Am intrat pe forumuri pentru mămici înainte să mă internez şi am întrebat fetele cât le-a costat pe ele. Mi-au trimis tarifele pe messenger, aşa că am avut un buget pentru naştere. Mă şochează că medicii iau şi sume foarte mici. Tataie şi-a făcut nişte analize anul trecut la Spitalul Panduri şi medicul i-a luat cei 20 de lei pe care i-a dat. S-a bucurat foarte tare şi când i-a adus produse agricole, precum roşii”, spune Cristina.

În spitalele din provincie, şpăgile sunt mai mici. Tatăl lui Adrian s-a operat anul trecut de două ori la Iaşi. Pentru operaţia la coastă, şpaga medicului de la Spitalul de Pneumoftiziologie a fost de 1.000 de lei, pentru anestezist 500 de lei, iar asistentei i-a dat mici „atenţii” de câte 5 lei. La controlul de rutină, medicul a mai primit 100 de lei. A doua operaţie, de hemoroizi, a făcut-o la Spitalul Militar. „Era un caz special, aşa că a spus că ia banii după operaţie. I-am dat 500 de lei, iar la externare, încă 300. La controlul de la şase luni, alţi 200 de lei. Anestezistului i-am dat 300 de lei. Când e vorba de sănătatea ta nu faci rabat şi nu-ţi face nimeni discount, chiar dacă e criză”, spune Adrian.

„Bani n-am luat niciodată. Acesta a fost crezul meu”

Medicul ginecolog Petre Brătilă lucrează în prezent doar în privat şi spune că asta este cea mai frumoasă etapă din profesia lui, pentru că nimeni nu-i bagă plicuri în buzunar. „Când lucram la Spitalul Militar, mai veneau oameni şi-mi aducea o sticlă de whiskey pe care o acceptam, dar bani n-am luat niciodată. Aşa am considerat eu, a fost crezul meu. Mi-a fost foarte greu în viaţă din cauza asta, dar m-am descurcat”, spune medicul. Cu toate astea, Petre Brătilă nu consideră că atenţiile date medicilor sunt şpăgi. „Ca în orice breaslă, sunt şi în medicină o serie de bandiţi care nu se ocupă de pacient fără să primească ceva înainte. Obiceiul pacienţilor de a da bani din iniţiativa lor intră în atmosfera balcanică şi se regăseşte şi la sârbi, sloveni sau bulgari. E un contract pe care pacienţii îl fac de bunăvoie cu medicul”, spune Brătilă.

În cazul asistentelor care neglijează pacienţi pentru că nu primesc bani, de vină este manageriatul spitalelor, adaugă medicul: „În privat, dacă asistenta nu a pus un medicament la ora stabilită, a doua zi e dată afară. Dacă nu a vorbit politicos cu pacienţii, a fost de asemenea dată afară”.

Georgiana este studentă în anul 5 la Universitatea de Medicină din Bucureşti şi spune că nu ar condiţiona niciodată actul medical, dar nici nu ar refuza atenţiile primite de la pacienţi. „Cu salariile pe care le au medicii, n-ai cum să rezişti. Cred că e în regulă să primim, dar fără să cerem”, spune ea.

Balcanicii, şefi la ciubucuri

Tradiţia de a oferi bani sau diverse produse medicilor, profesorilor, funcţionarilor publici, portarilor, secretarelor şi, în general, tuturor persoanelor de care avem nevoie la un moment dat are, pe de o parte, un caracter zonal, aşa cum spune medicul Brătilă, şi cum confirmă de altfel şi sociologii, dar şi unul economic. „Am împrumutat mereu foarte uşor obişnuinţele orientale care au convenit unei mentalităţi colective. Vorbim însă şi de gradul de sărăcie al populaţiei, direct proporţional cu gradul de corupţie. Nu ne obligă nimeni să dăm şpagă, dar aceste cutume determină gestul de a oferi ceva. Tradiţiile astea nu se vor elimina uşor, indiferent de legislaţie. Ele vor dispărea prin implementarea unui model de educaţie la vârste mici. Şcoala, familia şi Biserica sunt instituţii care nu-şi fac momentan datoria”, explică sociologul Marius Pieleanu. Acesta mai spune că pacienţii dau bani medicilor pentru a avea conştiinţa că fac ce fac şi ceilalţi, dar şi din prejudecata că, în caz contrar, doctorii nu şi-ar face datoria.

Mentalitatea de tipul „fără şpagă nu obţii nimic” este prezentă înclusiv în mintea celor care nu obişnuiesc să ofere atenţii, spun psihologii. „Obiceiul de a da şpagă a fost întotdeauna privit cu blândeţe la nivel înalt, iar ideologia nu se rupe dintr-odată. În perioada fanarioţilor, domnia se cumpăra de la turci. Îţi trebuia bani pentru asta. A existat şi perioada comunistă, unde dregătoriile s-au universalizat. Doctorul avea postul lui şi însemna că are o putere. Muncitorul de pe şantier avea controlul materialelor cu care lucra. Erai la mâna celui care avea un anumit tip de putere într-un context anume”, explică psihologul Bogdan Lucaciu.

MERCURIAL

Montare de stent la inimă
2.000-5.000 lei – medic
500 lei-500 € – anestezist

Bypass coronarian
5.000 lei – medic
2.800 lei – anestezist+restul echipei

Operaţie la uretră
3.000 lei – medic

Cezariană
1.300 lei – medic
250 lei – medic mâna a doua
250 lei – anestezist
250 lei – neonatolog
10-50 lei – asistentă

Operaţie la coastă
1.000 lei – medic
500 lei – anestezist

Operaţie de hemoroizi
800 lei – medic
300 lei – anestezist