În urmă cu un an, pe 13 august 2016, România și Republica Moldova erau unite într-o zi comună de doliu național. Românii din cele două state își luau rămas-bun de la Regina Ana. Zeci de mii de persoane au mers la Curtea de Argeș, unde monarha a fost înmormântată în necropola regală.
Despre viața Reginei Ana a României au fost scrise mii de articole. Sunt cunoscute eroismul ei din cel de-al Doilea Război Mondial, când a servit în Forțele Franceze Libere ca infirmieră și ca șofer de ambulanță, iar pentru meritele sale a primit Crucea de Război, oferită de generalul Charles de Gaulle. Apoi, s-a vorbit și s-a scris despre povestea romantică de dragoste cu Regele Mihai I, pe care l-a cunoscut la Londra și cu care s-a căsătorit în Grecia, la Atena, după ce monarhul României a fost obligat să plece în exil. „România liberă“ a publicat și relatarea Reginei Ana despre modul în care a descoperit țara soțului, după căderea comunismului, precum și impresia pe care i-au făcut-o marile orașe ale României. Însă este mai puțin cunoscută activitatea Reginei în favoarea exilului românesc.
Centrul unei speranțe
Încă din primele minute ale exilului său, Regele Mihai I a devenit figura centrală a românilor liberi care se aflau în Occident. „Întreg exilul democratic s-a raportat la Rege, care era considerat oficial drept Factorul Constituțional. Toți liderii exilului românesc i-au recunoscut Regelui această calitate, de la primul președinte al Comitetului Național Român, generalul Nicolae Rădescu, ultimul prim-ministru legitim al Regatului României, la succesorul său în fruntea Comitetului Național Român, fostul ministru de Externe, Constantin Vișoianu și până la președintele Uniunii Mondiale a Românilor Liberi, Ion Rațiu“, a explicat vicepreședintele Alianței Naționale pentru Restaurarea Monarhiei, Valentin Lungu.
Poate că activitatea intensă a Regelui Mihai I ar fi fost imposibilă fără sprijinul Reginei Ana. Uneori, acest sprijin lua forme neașteptate. În cartea „Ana a României. Un război, un exil, o viață“, scrisă de ASR Principele Radu al României și publicată la Editura Humanitas, Regina Ana a României relata modul în care erau înregistrate mesajele Regelui Mihai I destinate radiourilor occidentale cu emisie în limba română.
Regina, tehnician radio
„Trebuie să menționez aici că toate mesajele Regelui de la Radio Europa Liberă, de-a lungul anilor, erau imprimate de mine pe bandă magnetică într-o cameră în care copiii nu aveau voie să intre pe parcursul operațiunii. Aceasta le dădea o stare de curiozitate cu totul excepțională, «mama înregistrându-l pe tata»! Era ceva aproape misterios, cu totul de neatins. La început foloseam un microfon mare și un magnetofon solid. Cu anii, am apelat la serviciile unui casetofon mai suplu, dar tot cu un microfon destul de mare; casetofonul a devenit și el demodat în timp. După 1990, mesajele pe care Regele le-a trimis sau adus în fiecare an în țară au avut și varianta lor «radio», înregistrată tot de mine. Am fi putut, după 1990, să apelăm la un serviciu profesionist, dar noi am păstrat tradiția atâtor ani de complicitate și de speranță. Pe amândouă le-am împărțit împreună cu multă încredere, sprijinindu-ne unul pe celălalt“, relata Regina Ana a României. Trebuie spus că, în primii ani ai exilului, interesul radiourilor occidentale pentru mesajele regale era foarte mare. Apoi, pe măsură ce liderii occidentali doreau să facă afaceri cu dictatorul Nicolae Ceaușescu, mesajele Regelui Mihai au început să nu mai aibă loc în emisiunile în limba română. De exemplu, în 1975, conducătorii francezi au suprimat redacția românească a Radio Paris, reînființată în 1985 în cadrul Radio France Internationale.
Însă, pe măsură ce Occidentul începea să cunoască adevărata față a comunismului din România, Regele Mihai I a fost recunoscut din nou drept figura centrală a exilului democratic, iar radiourile occidentale cu emisie în limba română au redevenit interesate de mesajele regale, care au ajuns, din nou, pe calea undelor, la românii din România și din Basarabia. Regina Ana s-a implicat personal în multe episoade, rămase necunoscute publicului românesc.
De exemplu, în salvarea „filierei daneze“. În a doua jumătate a anilor 1980, Danemarca era una dintre puținele țări din Europa Occidentală care permi-teau românilor să călăto-rească fără viză. Mii treceau granița în Ungaria, iar de la Budapesta luau avionul spre Copenhaga. Ajunși în Danemarca, cereau imediat azil politic. În acei ani, numărul românilor crescuse atât de mult, încât autoritățile de la Copenhaga au decis să introducă, în cele din urmă, vize de călătorie pentru români și să îi expulzeze pe cei care se aflau deja în micul regat nordic. La rugămintea lui Ion Rațiu, Regina Ana a României i-a scris verișoarei sale, Regina Margareta a II-a a Danemarcei, și a pledat cauza românilor. Monarha daneză a decis ca acest regat să își păstreze politica ospitalieră față de românii refugiați. Astfel, au fost salvate mari personalități, precum muzicianul Marin Petrache Pechea, care se refugiase în Danemarca în 1986 și care fusese condamnat în lipsă la șapte ani de închisoare.
Zilele fierbinți din decembrie 1989
Un moment important a fost căderea comunismului, în decembrie 1989. Regele Mihai I al României a făcut apel la țările occidentale să îi sprijine, cum puteau, pe români. De asemenea, a făcut un apel la armata română, în calitate de șef legitim al său și de mareșal al României, să nu tragă în oameni. Apoi, a cerut țărilor occidentale și românilor din exil să îi ajute pe cei rămași acasă.
Regina Ana a României relata acele zile de activitate febrilă. „Regele și cu mine nu mai eram singuri acasă, cum fusesem din 1979 până în 1989, când fetele noastre plecaseră în toate colțurile lumii. Pe lângă mama mea, care stătea cu noi, se mai afla și Margareta, care se înapoiase de la Roma, decisă să abandoneze cariera sa de la Națiunile Unite și să fie alături de tatăl său în munca de sprijinire a țării pe drumul democrației, al demnității și al libertății. Tot împreună cu noi se afla și Sofia, venită să facă echipă cu sora sa mai mare.
Amândouă au organizat în mod eficient și rapid secretariatul Regelui, ajutat de atunci încolo, permanent, de câțiva oameni generoși, care și-au oferit cu multă bunătate, operativitate și profesionalism, concursul, pentru a duce mai departe munca acestui secretariat, atât de util familiei și legăturii sale cu țara. Corina Motts, Anne-Marie Mutschler, Raluca Sandu, Anne-Marie Schmutz, Cătălina Rădulescu, Ana Drăgan, Constanța Iorga s-au perindat în acești aproape 12 ani cu dăruire și talent“.
