17.6 C
București
sâmbătă, 28 septembrie 2024
AcasăInvestigații România LiberăŞoferii români au terminat de plătit "ratele" la Bancorex

Şoferii români au terminat de plătit „ratele” la Bancorex

Românii au terminat de plătit datoria Companiei Române de Petrol, după ce timp de zece ani au achitat câte un cent în plusla fiecare litru de benzină.

Deşi datoria Companiei Române de Petrol a fost acoperită din octombrie 2010, statul a continuat să încaseze, fără explicaţii, taxa de un cent pe litru. Înfiinţată în 1996, ca societate comercială pe acţiuni, Compania Română de Petrol (CRP) deţinea zece rafinării din România, inclusiv câmpurile de extracţie, depozitele şi staţiile de benzină. CRP a fost constituită iniţial prin reorganizarea PECO, Rafirom şi Petrotrans, companii care ulterior şi-au încetat activităţile.

În 1997, CRP acumulase datorii de 647 milioane de dolari atât din cauza activităţilor noii companii, dar şi din preluarea societăţii Rafirom. Datoriile au provenit, în special, din creditele bancare angajate pentru importarea şi prelucrarea petrolului. Banii fuseseră împrumutaţi de Bancorex datorită intervenţiei statului, care impusese vânzarea ieftină a produselor petroliere pentru stoparea inflaţiei.

Statul a preluat datoria către bănci

După doar un an de funcţionare şi acumularea unor datorii imense, CRP este divizată. Opt din cele zece rafinării comasate în 1996 în CRP reluându-şi independent activităţile, iar restul de active trecând la Socie¬tatea Naţională a Petrolului Petrom (SNP).

Toată reţeaua de distribuţie PECO, sistemul de transport de carburanţi al Petrotrans şi dreptul exclusiv de a extrage petrol din toate terenurile petroliere din România au revenit SNP Petrom.

Statul a preluat la datoria publică creditele CRP la Bancorex. Acoperită iniţial de Ministerul de Finanţe printr-o emisiune de titluri de stat (cu scadenţa la zece ani cu o valoare echivalentă datoriilor (CRP), după care fiecărei rafinării i-a revenit o cotă parte de plată. După falimentul Bancorex si preluarea prin fuziune de către BCR, statul preia din nou datoria şi de la rafinării, şi de la bancă.

În noiembrie 2000, pentru recuperarea datoriilor CRP, se introduce centul pe litru, o taxă ce este inclusă şi în prezent în preţul de vânzare a combustibililor. Taxa de un cent pe litru avea ca scop să acopere datoria fostei CRP la fosta Bancorex, datorie acoperită de buget.

De la 1 ianuarie 2001, s-a constituit Fondul Petrolier, care urma să ramburseze, prin contribuţia rafinăriilor, bonurile de tezaur emise.

Deşi datoria fostei Companii Române de Petrol (CRP) a fost acoperită integral în luna octombrie a anului trecut, statul a continuat să încaseze taxa de un cent (3,2 bani) pe litru, sumele suplimentare urmând să fie utilizate pentru diminuarea datoriei publice.

Excedentul încasat, folosit pentru diminuarea datoriei publice

„Sumele încasate în Fondul special pentru produse petroliere după regularizarea datoriilor fostei Companii Române de Petrol se utilizează pentru diminuarea datoriei publice interne”, se arată într-un proiect de ordonanţă de urgenţă elaborat de Ministerele Economiei şi Finanţelor Publice.

Nota de fundamentare a actului normativ precizează că, prin suma încasată în data de 22 octombrie 2010, s-a stins integral datoria publică creată în baza OUG 72/1997 privind regularizarea datoriei fostei CRP, în valoare de 507,3 milioane de dolari.

În perioada 22 octombrie-21 decembrie 2010, Ministerul Economiei a virat din Fondul special pentru produse petroliere în contul Ministerului Finanţelor Publice suma de 50,8 milioane lei reprezentând echivalentul la data plăţii a sumei de 16 milioane de dolari, sumă reprezentând o altă datorie a fostei CRP către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, dar al cărei regim juridic trebuie clarificat. O dată cu aprobarea proiectului de OUG de către Guvern şi după intrarea în vigoare a actului normativ, taxa de un cent pe litru va fi eliminată.

Fondul special pentru produse petroliere, denumirea oficială a taxei impuse pentru recuperarea datoriilor CRP, a fost instituit printr-o ordonanţă de urgenţă la sfârşitul anului 2000.

Taxa este plătită de toţi producătorii şi procesatorii de petrol şi produse petroliere şi se regăseşte de peste zece ani în tarifele plătite de consumatorii finali.

Cele mai citite
Ultima oră
Pe aceeași temă