Deşi liderii europeni au decis joi seară asupra unui mecanism permanent de salvare financiară, criza zonei euro este departe de a se fi încheiat.
După ce miercuri, agenţia de rating Moody’s avertizase că va degrada Spania, vineri a decis să scadă ratingul Ţării Bascilor, una din cele mai bogate provincii spaniole. Acesta ar putea fi însă abia începutul în condiţiile în care băncile spaniole sunt în pericol să se prăbuşească, scrie New York Times, sub povara datoriilor generate de prăbuşirea pieţei imobiliare.
Dealurile Spaniei sunt înţesate zilele acestea de oraşe-fantomă, rămăşiţe ale unei frenezii a investiţiilor în construcţii pe care criza economică a oprit-o brusc şi brutal. La Yebes, Seseña sau Cuenca, rânduri după rânduri de blocuri de locuinţe şi case, terminate abia cu trei ani în urmă zac în paragină şi se degradează rapid.
Toate aceste oraşe părăsite sau niciodată ocupate înseamnă un singur lucru: datorii uriaşe pe care băncile spaniole au şanse minime să le mai recupereze vreodată. Cât anume înseamnă aceste pierderi nimeni nu ştie cu adevărat şi îngrijorarea investitorilor se traduce în scăderi de rating şi creşteri de dobânzi. Numai în ultima lună, costul finanţării datoriei Spaniei a crescut cu 18%. Dacă această situaţie continuă, băncile spaniole s-ar putea să intre în faliment în scurtă vreme, şi nici măcar proaspătul Mecanism de Stabilizare European s-ar putea să nu fie suficient pentru a le salva. Dacă pentru Grecia au fost necesari 110 miliarde de euro iar pentru Irlanda 80-90 de miliarde, Spania este a cincea economie euopeană. Analiştii financiari estimau săptămâna trecută că salvarea Spaniei ar costa 500 de miliarde de euro.
Băncile spaniole, o necunoscută
Potrivit Băncii Spaniei, băncile spaniole ar avea „o expunere problematică‘‘ de 240 miliarde de euro dintr-un total de 580 de miliarde investite în sdectorul imobiliar şi în construcţii, o situaţie pe care ar fi capabile să o administreze fără probleme. Dar nu toată lumea este convinsă de asta, scrie New York Times, care constată că, spre deosebire de băncile americane, cele spaniole nu şi-au deschis registrele pentru a se putea estima nivelul creditelor toxice. În iulie, mai multe bănci europene au fost supuse unui test de stres pe care toate băncile spaniole, cu excepţia a cinci mici bănci de economii, l-au trecut. Problema, scrie NY Times, este că o serie dintre băncile irlandeze care au trecut acelaşi test, ulterior s-au prăbuşit, aducând ţara în pragul insolvenţei. Acest eşec a pus sub semnul îndoielii întregul exerciţiu al testelor de stres şi a forţat instituţiile de reglementare să anunţe noi rezultate la începutul anului viitor.
Explozie şi prăbuşire
În numai zece ani, piaţa imobiliară spaniolă a explodat. Preţurile au crescut cu 500%, iar dezvoltatorii au construit sute de mii de unităţi imobiliare – 800.000 numai în 2007. La marginea oraşelor s-au ridicat peste noapte complexe imobiliare care trebuiau să-i primească pe cele patru milioane de imigranţi dintre care mulţi, inclusive români, lucrau în construcţii. Satele de coastă au fost transformate în zone rezidenţiale pregătite să primească spaniolii aflaţi la pensie sau în vacanţă şi pe nord europenii în căutarea unui mediu mai însorit. La apogeu, sectorul construcţiilor reprezenta 12% din PIB, de două ori mai mult decât în Franţa sau Marea Britanie.
Apoi, tot peste noapte, piaţa a dispărut. Imigranţii au plecat acasă, şomajul a crescut la 20% şi nord europenii n-au mai venit să cumpere. Guvernul spaniol susţine că preţurile au scăzut cu 12,8% dar NY Times citează experţi imobiliari pentru care preţurile vor continua să scadă cu 30, 40% sau poate chiar mai mult. Potrivit celui mai cunoscut evaluator de proprietăţi spaniol, Tinsa, numai în jurul Madridului sunt de vânzare, în prezent, 10.000 de unităţi. Cifrele guvernului vorbesc însă despre 50.000.
Potrivit experţilor citaţi, nimeni nu a realizat în Spania un studiu serios despre cererea şi oferta imobiliară. Pentru că piaţa s-a prăbuşit şi companiile de construcţii au dat faliment, băncile spaniole s-au trezit în situaţia de a administra portofolii imobiliare uriaşe şi nu ştiu cum s-o facă. În plus, multe din aceste proprietăţi se află în regiuni unde nu există cerere pentru ele, în special în zona de coastă din sud. În prezent, în Spania ar exista 100.000 de locuinţe de vânzare, un număr care s-ar putea dubla sau chiar tripla. Ceea ce înseamnă că există şanse mici ca băncile să-şi recupereze banii.
Potrivit unui analist financiar, 65% din împrumuturile acordate de bănci dezvoltatorilor imobiliari au fost garantate cu terenuri suficiente pentru cons¬trucţia a 758.000 de unităţi suplimentare. „Vă daţi seama cât îi va lua pieţei să digere toate astea‘‘, a conchis sursa citată.
