În dimineaţa zilei decernării premiilor Academiei Europene de Film l-am întâlnit accidental, la micul dejun, pe regizorul Florin Şerban, care era nominalizat la categoria „European Discovery” pentru filmul său de debut „Eu când vreau să fluier, fluier”. Am schimbat câteva cuvinte, mă întrebase dacă îi oprisem câteva exemplare din suplimentul „Timpul liber” în care publicasem joi un interviu cu el, şi ne-am despărţit rămânând să ne vedem pe seară pentru a sărbători obţinerea unui premiu.
Chiar dacă Florin Şerban nu era favoritul secţiunii unde era nominalizat, George Piştereanu – actorul principal era, la categoria cel mai bun actor al anului, numai că reprezentantul nostru împărţea poziţia cu italianul Elio Germano. Oricum, speram să fie ceva de sărbătorit.
Mai târziu, în cursul zilei, la un interviu exclusiv pe care i l-am luat actorului de origine suedeză Jakob Cedergren – nominalizat şi el la categoria cel mai bun actor – am avut şi mai mult convingerea că filmul nostru va lua ceva. „Nu am văzut filmul, însă toţi cunoscuţii mi-au spus că George este un concurent de temut”, a spus pentru România libera, Cedergren. Din păcate, anul acesta, Academia Europeană de Film a mers pe mâna unor filme comerciale, cu accente occidentale decât europene.
Încă un premiu la maestrul Polanski, vă rog!
Ceremonia de decernarea premiilor a început cu anunţarea câştigătorului la categoria „compozitorul anului” (cea mai bună coloană sonoră), iar premiul a fost adjudecat peliculei „The Ghost Writer” / „Marioneta” a regizorului Roman Polanski, deşi toată lumea se aştepta ca trofeul să meargă către italianul „Mine Vaganti” (filmul va intra şi în cinematografele din România la începutul lui februarie 2011). Oricum nimeni nu a murmurat nimic la adresa acestei alegeri, iar un jurnalist chiar a spus că speră ca la alte categorii filmul lui Polanski nu va avea succes. Din păcate, lucrurile nu au stat chiar aşa şi trofeele au curs pe bandă rulantă.
Roman Polanski a venit la Tallinn cu un film care se înscrie mai mult în cultura cinematografică americană, decât în cea europeană, chiar dacă pelicula a fost realizată cu o echipă formată numai din europeni, şi a luat cam toate premiile care au contat. L-a ratat cel puţin pe cel de la categoria cea mai bună actriţă în rol principal, asta pentru că în pelicula sa nu exista un rol feminin principal. Dincolo de glumiţele care s-au făcut pe seama regizorului şi a filmului (considerat bun, dar nu chiar atât de bun pentru atâtea premii) după anunţarea primelor cinci premii pe care pelicula sa le-a luat, trebuie notată dezamăgirea maximă a jurnaliştilor şi criticilor de film prezenţi la centrul de presă al ceremoniei la anunţarea premiului pentru cel mai bun film, dezamăgire manifestată chiar şi prin câteva „huiduieli delicate”.
Regizorul de origine poloneză nu a fost prezent la ceremonie, însă a fost în direct din locuinţa sa din Paris, prin intermediul unui apel video. Nici Ewan McGregor, câştigătorul premiului pentru cel mai bun actor al anului 2010 nu a ajuns la ceremonie, el aflându-se în Asia la filmările pentru o altă peliculă, el fiind totuşi „prezent” printr-un clip video înregistrat.
România, fără nici un premiu
Obişnuiţi ca în ultimii ani să nu fie festival sau gală de unde ţara noastră să nu plece fără vreun trofeu, am stat cu sufletul la gură la prezentarea nominalizărilor pentru premiul Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Film, premiul „European Discovery” unde nominalizat era Florin Şerban, la cel mai bun scenariu – Radu Mihăileanul cu „Le Concert” / „Concertul” şi cel mai bun actor în rol principal – George Piştereanu pentru rolul său de debut din „Eu când vreau să fluier, fluier”.
Din păcate nici unul dintre cei trei români nu a plecat cu o statuetă acasă. Radu Mihăileanu a fost absent de la ceremonie, însă Florin Şerban şi George Piştereanu au fost însoţiţi de Daniel Mitulescu, reprezentantul casei de producţie a filmului „Eu când vreau să fluier, fluier”.
Reorientarea spre comercial!
Câştigătoarea premiului publicului a fost pelicula „Mr. Nobody”, regizată de Jaco Van Dormel. Atunci când i-a fost înmânată statueta regizorul a sintetizat clar direcţia spre care se îndreaptă şi cinematografia europeană: „Un film trebuie să atragă şi să-şi mulţumească audienţa. Un film este ca un mesaj într-o sticlă, sticlă ce trebuie să ajungă la public şi, pe deasupra, să fie şi desfăcută”. Pe scurt, mesajul este că dacă filmele nu vor fi comerciale, industria riscă să se prăbuşească, iar prin comercial se înţelege tratarea unor subiecte accesibile publicului larg. „Mr. Nobody” este un film realizat de o echipă pan-europeană, dar cu accente evidente din cinematografia americană (vezi şi „The Ghost Writer”)! Aşa că, orice ar spune membrii Academiei Europene de Film, anul acesta a fost unul al premiilor pentru filme mai comerciale decât cele cu care fusesem obişnuiţi la ediţiile trecute ale EFA.
Dacă ne uităm puţin în urmă, la ultimile ediţii, câştigătorii pentru cel mai bun film au fost „Das Weisse Band” / „Panglica albă” a austriacului Michael Haneke (2009), „Gomorra” a italianului Matteo Garrone (2008), „4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile” a lui Cristian Mungiu (2007) sau Das Leben der Anderen” / „Vieţile altora” al germanului Florian Henckel von Donnersmarck. Dacă vă uitaţi la succesul de casă al acestor patru filme şi îl comparaţi cu succesul altor titluri nominalizate la aceeaşi categorie veţi înţelege mai bine situaţia. Să luăm numai exemplul de anul trecut, când îmi ţineam degetele încrucişate să nu ia premiul pentru cel mai bun film al anului „Vagabondul milionar”, film care a avut încasări la nivel mondial de aproape 380 milioane de dolari. În acest timp – şi, este drept, cu mult mai puţină promovare – filmul lui Haneke a încasat doar 20 milioane de dolari. Nu neapărat pentru că filmul nu a fost bun, doar că Haneke s-a concentrat pe construirea în detaliu a filmului şi mai puţin pe „colorarea” peliculei. Până la urmă, „Panglica albă” rămâne un film de acţiune, cu mister cât cuprinde, foarte bun pentru pasionaţii genului. Însă, poate el nu a prins la public pentru că, nu-i aşa, în epoca IMAX 3D un film alb negru 2D nu mai poate fi văzut ca atrăgător!
Vedete lipsă, umor cât cuprinde
Florin Şerban, scărpinându-se după ureche, Juliette Binoche scărpinându-se puţin în creştetul capului (pardon! Aranjându-şi coafura) sau Bruno Ganz scoţând vârful limbii către camera de luat vederi de la capătul covorului roşu… au fost doar o parte din lucrurile care au făcut ca ceremonia să nu pară una sobră şi ca lumea să fie destinsă. Comedianta germană Anke Engelke şi actorul estonian Mart Avandi au fost extrem de veseli pe parcursul serii, însă asta nu i-a făcut pe cei din public să se releaxeze, la multe dintre glumele acestora, răspunsul sălii fiind dezamăgitor, deşi noi, la centrul de presă ne-am distrat de minune. Ceremonia a început cu un filmuleţ, prin care Anke vroia să arate publicului cum şi-a ales partenerul de scenă pentru ceremonie: „Am căutat pe Skype un estonian treaz după miezul nopţii” a spus aceasta.
Pe parcursul ceremoniei s-a glumit intens despre estonieni, limba lor sau despre consumul de băuturi alcoolice, acestea din urmă fiind văzute ca principala sursă de căldură pentru invitaţii prezenţi în oraşul unde temperaturile au variat între -13 şi -17 grade celsius. La un moment dat actriţa germană nu s-a putut abţine să nu apostrofeze şi lipsa unora de la ceremonie: „Pot să spun după cum arată bătăturile de pe picioarele voastre cu ce companie aeriană aţi reuşit să ajungeţi la Tallinn”, fiind una dintre glumele la care sala a reacţionat în hohote.
Când a venit vorba de Estonia şi de găzduirea ceremoniei actorul Mart Avandi a spus că „primul lucru de care ne bucurăm graţie acestei gale este că acum avem electricitate”, Tallinn fiind un oraş foarte puţin cunoscut de marea majoritate a celor invitaţi. Din păcate, din cauza frigului el va rămâne aşa, pentru că puţini au fost cei care s-au încumetat să iasă din hotel pentru a da o raită prin centrul vechi al capitaliei estoniene (o combinaţie între Braşov şi Sibiu).
La final, merită lăudată organizarea evenimentului de la Tallinn, eveniment care a fost mult mai bine pus în scenă decât cel de anul trecut de la Bochum (Germania). Gazdele serii au fost la înălţime, cei care au avut de înmânat premii au fost mai glumeţi decât de obicei, iar cei care au primit premiile – exceptându-l pe producătorul peliculei „The Ghost Writer” – au încercat să ţină discursuri mult mai colorate decât cele cu obişnuitele mulţumiri. La acest capitol s-a detaşat Wim Wenders, preşedintele Academiei Europene de Film, atunci când l-a introdus pe Bruno Ganz. Wenders a povestit cum la filmările filmului „The American Friends” Ganz s-a luat la bătaie cu un alt actor, Dennis Hopper. Sala râdea, în timp ce Ganz avea lacrimi de bucurie în ochi. Când a urcat pe scenă actorul elveţian, întreaga audienţă – parcă îngheţată până atunci – s-a ridicat în picioare, aplaudându-l pe cel care-şi primea premiul pentru întreaga sa activitate.
corespondenţă de la Tallinn, Estonia
Cele mai importante premii EFA 2010:
Cel mai bun film european: „Marioneta” de Roman Polanski
Cel mai bun regizor european: Roman Polanski, „The Ghost Writer” / „Marioneta”
Cel mai bun actor european: Ewan McGregor, „The Ghost Writer” / „Marioneta”
Cea mai bună actriţă europeană: Sylvie Testud, pentru „Lourdes”
Cel mai bun scenarist european: Robert Harris şi Roman Polanski, „The Ghost Writer” / „Marioneta”
Premiul „Carlo di Palma” pentru cel mai bun director de imagine: Giora Bejach, „Lebanon”
Cel mai bun monteur european: Luc Barnier şi Marion Monnier, „Carlos”
Cel mai bun scenograf european: Albrecht Konrad, „The Ghost Writer”
/ „Marioneta”
Cel mai bun compozitor european: Alexandre Desplat, „The Ghost Writer”
/ „Marioneta”
Cea mai bună animaţie europeană: „Iluzionistul”, Sylvain Chomet
Premiul ARTE pentru cel mai bun documentar european: „Nostalgia de la Luz”, regia Patricio Guzman
Premiul pentru cel mai bun scurtmetraj european: „Hanoi – Warszawa” / „Hanoi-Varşovia”, regia Katarzina Klimkiewicz
Premiul publicului pentru cel mai bun film european: „Mr. Nobody”, regia Jaco Van Dormael
Descoperirea europeană a anului: „Lebanon”, regia Samuel Moaz
Premiul Academiei Europene de Film pentru întreaga activitate: Bruno Ganz
Premiul Eurimages pentru coproducţie: Zeynep Özbatur Atakan
Premiul european pentru contribuţii deosebite la cinematografia mondială:
compozitorul Gabriel Yared
