Experţii occidentali în cybersecuritate analizează implicaţiile deloc liniştitoare ale realizării visului preşedintelui rus, Dmitri Medvedev, de a crea o Silicon Valley lângă Moscova.
Preşedintele rus, Dmitri Medvedev, a lansat în acest an construirea la Skolkovo, la periferia Moscovei, a unui oraş al inovaţiei, care se vrea o variantă indigenă a celebrei Silicon Valley, centrul înaltei tehnologii californiene, invitând marile firme străine să susţină proiectul cu dotare tehnologică. Investitorii străini prezenţi la Skolkovo au declarat că proiectul Silicon Valley rus va demara doar dacă întreprinderile vor avea posibilitatea de a lucra liber, fără ingerinţa excesivă a guvernului. Experţii în domeniu apreciază că motivele pentru care Kremlinul doreşte atragerea a sute de firme străine din domeniul tehnologiilor înalte nu sunt total benigne. Jeffrey Carr, expert în cybersecuritate din Seattle, arată că printre cei ce vor beneficia de „enormul pot” pentru industria rusă vor fi serviciile de securitate care supraveghează atent traficul pe internet. Întreprinderile din Silicon Valley vor ajuta indirect un stat estimat ca responsabil de elaborarea celei mai noi ameninţări pentru securitatea mondială – războiul cibernetic. Două valuri recente de atacuri informatice contra vecinilor Rusiei au contribuit la o schimbare majoră a modului în care Washingtonul şi aliaţii săi gândesc securitatea internaţională, spaţiul cibernetic devenind un nou câmp de luptă.
În acest an a avut loc o schimbare radicală în planificarea a ceea ce mulţi consideră noua eră a războiului cibernetic. Administraţia Obama a centralizat capacităţile vaste ale armatei sub direcţia departamentului Securităţii Interne, la câteva luni după crearea noii unităţi Cyber-Command. Până la finele anului, Pentagonul trebuie să dea publicităţii o nouă „strategie de cyberoperaţiuni pentru apărare naţională”.Cybersecuritatea se află şi printre priorităţile NATO în cadrul noului concept de securitate.
Termenul de război cibernetic a fost inventat în urmă cu două decenii, dar atenţia publicului a fost atrasă abia în 2007, când siturile statului baltic Estonia au fost atacate. Momentul a coincis cu un violent război al replicilor între Estonia şi Rusia, furioasă de relocalizarea unei statui a soldatului Armatei Roşii din centrul capitalei, Talinn. Ministrul estonian al Apărării declara atunci că existau „ceva mai mult” decât dovezi circumstanţiale că în spatele atacului se afla Rusia. Firesc, Moscova a respins acuzaţiile dar nu după multă vreme, un membru al parlamentului se lăuda cu orchestrarea acestor atacuri. După un an, a urmat un nou val de atacuri, de această dată contra altei foste republici sovietice care înfrunta Moscova: Georgia. Dimensiunea, calendarul şi complexitatea lor au pus în cauză Kremlinul, experţii considerând că atacurile au fost „literalmente o operaţiune militară” din partea guvernului rus.
James Lewis, expert în materie de cybersecuritate la Center for Strategic and International Studies, declară că cea mai mare cyberameninţare mondială nu este războiul, ci criminalitatea financiară, „care conduce aproape întotdeauna spre Rusia”. Unul dintre ultimele exemple este cel al unei reţele cybercriminale est-europene, recent descoperită, FBI identificând peste 60 de persoane care furaseră zeci de milioane de dolari din băncile americane. Virusul «Zeus» utilizat a fost pus la punct de criminalii informatici ruşi. Carr precizează că atacurile cibernetice pot fi activate de pe calculatoare din afara Rusiei, furnizând Kremlinului avantajul esenţial al unei negări plauzibile. Iar ajutorul firmelor americane pentru Silicon Valley rusă deschide Rusiei calea de „a se lansa în acţiuni ostile”, care pot ameninţa securitatea cibernetică mondială.
