Cu nostalgie pentru vară, am mers la Meze, în Centrul Vechi al Capitalei. Știu restaurantul de câțiva ani, am mai ajuns aici pentru mâncarea bună – fructele de mare sunt proaspete, iar specialitățile tipic grecești gătite cum trebuie – și pentru atmosfera plăcută, de tavernă cu flori și plante aromatice peste tot, fețe de masă alb-albastre și decoruri specifice – vase colorate, Ochiul Fatimei și fresce.
Restaurantul a trecut recent printr-o schimbare de acționariat, iar concluzia, după cea mai recentă vizită, este că i-a priit.
Tot ce am mâncat ultima dată a fost gustos – calamarii la tigaie făcuți cât trebuie să-și păstreze savoarea marină, hamsiile pe plită proaspete, salata de vinete cu ardei copți – un deliciu, o recomand ca garnitură la orice, iar pita de casă cu ierburi și ulei de măsline pufoasă, foarte bună.
Și dacă, atunci când vine vorba de deserturi, credeam că nu mă mai poate uimi ceva după ce am încercat zeci și zeci de feluri prin restaurantele din București, ei bine, portokalopita de aici e o minunăție! E o plăcintă de portocală, însiropată și aromată; după părerea mea, concurează orice baclava, sarailie și altele asemenea. Am gustat și dintr-un fel de cheese cake cu cremă de brânză, ciocolată și fructe de pădure, crumble sfărâmicios și ușoară savoare de mirodenii, nu mi-am dat
seama exact ce, dar foarte plăcută. Mai au aici și înghețată grozavă cu orhidee, mastic și dulceață de trandafir; atenție la deserturi dacă țineți la siluetă: ospătarul vine cu o tavă cu mai multe tipuri pe care, dacă le vedeți, le veți dori pe toate.
Rețete regionale
Să fac și o scurtă trecere în revistă a meniului, găsiți aici de la meze (gustările specifice), gen taramosalata – spumă de icre, taramokeftedes – chiftele de icre, vinete umplute, humusuri, la sardine, caracatiță și creveți (la grătar, tigaie ori cu sosuri), dar și rețete regionale, care nu sunt prin multe restaurante din București – miel din Sikia cu prune uscate și orez, cârnați Loukanikio Hortiatko cu praz și salată de morcovi, stufat de caracatiță cu arpagic și roșii.
Am remarcat și specialitățile cu brânzeturi: Graviera Naxos prăjită în făină de roșcove cu dulceață de trandafiri și Feta Tiganiti în foietaj cu miere de pin, oțet balsamic și susan. De băut nu lipsesc ouzo și vinurile grecești, alături de altele românești, italienești și franțuzești.
Cum spuneam, amenajarea e plăcută, prietenoasă; afară te întâmpină motocicletele vechi papakia grecești cu flori, iar înăuntru sunt trei încăperi, decorate specific.
Recomand restaurantul, dacă vreți mâncare gătită pe bune ca în Grecia, pentru o cină în doi, cât și pentru mese cu familia sau cu prietenii.
Prețuri
Gustările costă de la 16 lei, felurile principale cu pește și fructe de mare 34-35-43 lei, cele cu carne 34-55 lei, deserturile 17, 24, 27 lei.
