Natura capricioasă din acest a fost totuşi bună cu cultivatorii unui fruct mai puţin cunoscut în România şi pe care majoritatea dintre noi îl cunosc din rafturile magazinelor, dar sub formă ,,smochinită”. Este vorba despre smochine, ca nişte punguţe încărcate cu dulceaţa pământului, mirosul verii şi căldura soarelui. „Numai cine a cules cu mâna lui o smochină din pom şi a mâncat-o încălzită de soarele tomnatic poate spune cu adevărat că ştie ce gust au smochinele. De origine mediteraneană sau tropicală, smochinul creşte totuşi şi în unele părţi cu climă mai blândă din Banatul de Munte. Raiul smochinilor din Banat este Clisura Dunării unde s-a ajuns la înfiinţarea de livezi şi plantaţii cu sute de smochini”, spun localnicii. Ei mai adaăugă faptul că smochinul este foarte puţin pretenţios: nu vrea apă multă, iubeşte soarele puternic, iar iarna vrea puţină căldură. Localnicii le învelesc trunchiurile, în anotimpul rece, cu rogojini şi, cât sunt mici, îi îngroapă toată iarna în fân sau în frunze uscate.
Vin de smochine
Sfârşitul verii şi apropierea toamnei dau semnalul de culegere a smochinelor în Clisura Dunării. Fructele sunt transformate în dulceaţă, gem, sunt confiate sau ajung chiar rachiu şi vin. „Fiindcă nu este de ici-de acolo să bei un pahar de rachiu de smochine, un litru de licoare chilimbarie cu gust de soare şi miere costă în jur de 50 de lei. Şi fiindcă un asemenea moment nu poate trece nemarcat, localnicii au inventat şi un Festival al Smochinelor. Mai timid la început, acesta a ajuns în acest an la numărul 11″, spun organizatorii.
Ediţia a XI-a a Festivalului smochinelor a început duminică în localitatea Şviniţa, comună cu populaţie majoritară de origine sârbă situată în Clisura Dunării. În zona Căminului Cultural sunt amenajate standuri cu dulceaţă şi ţuică de smochine produse de cetăţenii din localitate.
