Avocatul Dan Chitic, specialist în drept penal și comercial, apărătorul ales al fostului ministru al Comunicațiilor Gabriel Sandu, a explicat, într-un interviu exclusiv pentr „România liberă“, resorturile ascunse ale mega denunțului fostului demnitar.
„Este vorba de mecanismul acesta care arată practic cum personaje care joacă într-o piesă numită democrație încep să fie supuse și dominate de către niște elemente foarte puțin vizibile, oculte aș zice, din noul sistem, care s-ar putea numi corporatocrație! În acest caz avem de a face cu mai mult decât un simplu denunț. Domnul Sandu se teme pentru viața sa”, a susținut Dan Chitic.
(SEE THE ENGLISH VERSION LEFT OF THE ARTICLE)
România liberă: Ce a urmărit fostul ministru Gabriel Sandu prin recentul denunț de 15 pagini făcut la DNA?
Av. Dan Chitic: Domnul Gabriel Sandu a vrut, în primul rând, să atragă atenția asupra acestui dosar din două puncte de vedere. Prima dată, din punct de vedere personal, anume ce se întâmplă cu dânsul, cu situația domniei sale. Situație care este extrem de complexă atâta timp cât se încearcă condamnarea dumnealui a doua oară, practic pentru aceeași faptă pentru care a mai fost condamnat odată. A doua chestiune pe care a urmărit-o Gabriel Sandu este să dezvăluie adevărata proporție a acestei afaceri (n.red. – dosarul Microsoft). Afacere ce se întinde din anul 2003 și, foarte posibil, până în prezent. Fostul ministru știe că această afacere s-a derulat sigur până în anul 2012, motiv pentru care a făcut și acel denunț. Iar, mai mult ca sigur va veni cu noua serie de denunțuri, care vor completa și nuanța cele afirmate până acum.
Când va veni Gabriel Sandu cu noua serie de denunțuri?
Sunt deja în lucru.
Cât mai are de ispășit din condamnarea de 3 ani?
Teoretic pedeapsa se termină în ianuarie-februarie 2018, dar practic el este propozabil pentru eliberare în decembrie acest an. Iar dacă vor fi aplicate corect noile dispoziții legale privind executarea pedepselor, ar putea fi liber chiar la sfârșitul acestei luni.
În cel de-al doilea dosar disjuns din primul, domnul Sandu este inculpat alături de Dinu Pescariu, Florică şi Tatomir, ultimul fiind şeful peste Microsoft România la acea dată. Părerea mea strict personală în această chestiune este că Gabriel Sandu este folosit în acest moment mai degrabă ca un „cârlig” pentru a duce dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Deoarece în situaţia contrară în care domnul Sandu n-ar fi fost inculpat în dosar, acesta ar fi fost unul de competența unui tribunal oarecare și nu a ICCJ.
Și se dorește neapărat să se ajungă la ICCJ, pentru că după bănuielile și indiciile mele dar și ale presei, ar exista acolo câteva complete de judecată care, să spunem, sunt receptive și permisive cu rechizitoriile trimise de DNA.
Noi sperăm ca totuși elementul ALEA (n.red. – întâmplare, Aleatoriu) să nu fie atât de favorabil cu DNA și acest dosar să fie judecat corect și imparțial.
De fapt de ce vă temeți în judecata de la ICCJ?
Teama noastră este ca dosarul să nu ajungă la unul din completele care sunt foarte prietenoase cu rechizitoriile DNA. Că dacă se va întâmpla asta, domnul Sandu va primi o nouă condamnare.
Dar până atunci clientul meu este absolut determinat să facă tot ce se poate pentru a se apăra.
Care a fost rolul KPMG în toată povestea asta?
Dl. Gabriel Sandu, în denunțul său, lasă să se înțeleagă că acest colos din Big Four, KPMG, a avut printre altele, rolul de a stabili o rețea de firme offshore prin care să fie sifonați banii din societățile care câștigau licitațiile cu Guvernul României pentru licențe Microsoft. De fiecare dată, spune dl. Sandu, a avut în spate persoane din conducerea Microsoft cunoscute pentru faptul că erau în spatele acestei afaceri de fiecare dată când o firmă câștiga o licitație cu Guvernul României.
Deci, practic, toată schema aceasta prin care se mișcau banii, mita în speță, era organizată de KPMG?
Nu știu dacă a fost organizată…. Noi discutăm în mare despre sintagma ”optimizare fiscală”. În acest sens aș spune mai degrabă că a fost o optimizare fiscală făcută de către KPMG. Și așa spune și domnul Sandu, că a fost optimizare fiscală….
Acesta este un eufemism de bună seamă…
Acum…. nu sunt procuror să acuz o societate comercială precum KPMG, dar noi știm că toate corporațiile lucrează pentru „binele omenirii”, nu-i așa?!
Din ce știe clientul dvs., ce implicare a avut fostul președinte Traian Băsescu, știindu-se faptul că nepotul acestuia, Dragoș Băsescu, era angajat la KPMG?
Gabriel Sandu vine și spune faptul că beneficiarul final al unei părți din această mită a fost ex-președintele Băsescu Traian. În acest sens, clientul meu aduce ca argument faptul că Dorin Cocoș, în repetate rânduri, și chiar în fața unei instanțe de la ICCJ, a arătat felul în care au fost împărțiți și folosiți banii pentru campaniile electorale ale fostului PDL și ale lui Băsescu în 2009, la președinția României. De altfel, dl. Sandu vine și spune o chestiune extrem de interesantă și chiar observă corelația dintre data semnării acestor noi contracte cu Microsoft și data alegerilor parlamentare și prezidențiale.
Deci pe de o parte avem acest beneficiu direct obținut de Băsescu Traian pentru campania sa electorală, iar pe de altă parte, tot domnul Sandu ne spune că în mod direct și indirect Băsescu Traian a venit și a făcut presiuni asupra sa ca ministru. Eu nu vă pot spune mai mult, fiind doar persoana care încearcă să verbalizeze și să explice ceea ce dl. Sandu a așternut pe acele 15 pagini ale denunțului său.
Aceste presupuse infracțiuni pe care le reclamă Gabriel Sandu sunt vechi de 6-7-8 ani de zile. Cum de a ținut minte dânsul toate aceste amănunte, le-a avut cumva notate?
Dl. Gabriel Sandu are o memorie absolut remarcabilă. Pe mine m-a copleșit de când l-am cunoscut cu-n val de informații pe care le reda cu-n debit foarte mare, cu date, fapte și nume. Singura rugăminte a mea pentru dânsul a fost să aștearnă într-un mod sintetic informațiile pe care le avea. Iată că a reușit. Toate s-au concretizat în cele câteva memorii adresate organelor în drept și-n acel mare denunț. Și-o să mai vină probabil câteva.
Până la urmă ce probe aduce domnul Sandu în sprijinul afirmațiilor sale?
Probele sunt în momentul de față la DNA și-n arhivele Guvernului României, cea mai mare parte dintre ele. Dacă ne referim la data, momentul și conținutul discuțiilor pe care le-a avut cu ambasadorii unor state occidentale și pe care i-a enumerat în denunț, există documente, cum ar fi registrul de intrări la ministerul dumnealui. De asemenea există stenografiate discuțiile purtate cu toți cei implicați, în biroul său. Aceste documente se află la cine trebuie să fie depozitarul lor, adică la Guvern.
Mai precis au fost numărate 21 de intrări numai ale domnului Florică la domnul ministru Sandu. Îndrăznesc să cred că în același registru se găsesc mențiuni cu privire la vizitele ambasadorilor străini, pentru că nu cred să existe un registru special pentru ambasadori.
În aceste condiții, probele pe care noi le-am solicitat și care ne-au fost respinse, credem că se aflau deja în incinta DNA. Și invit toată presa să ceară pe Legea 544/2001 un răspuns de la Guvern și DNA despre persoanele aflate pe acel registru de intrări de la ministerul pe care l-a condus clientul meu, dl. Sandu.
Dar din partea KPMG aveți idee cine a fost la ex-ministrul Gabriel Sandu?
Nu știu, dar probabil persoanele din companie care se ocupau cu ”optimizarea fiscală”. Vom încerca să aflăm mai multe….
Credeți că Gabriel Sandu a făcut acest denunț sincer? Îi este frică în continuare de DNA? Ce rol a jucat o companie ca Microsoft?
În afară de faptul că a vrut să atragă atenția asupra situației sale juridice, dânsului îi este frică pentru viața sa. Dar a vrut mai cu seamă să arate amploarea acestui sistem… Îndrăznesc să spun că demersul este unul extrem de curajos, pentru simplul fapt că spre deosebire de celelalte denunțuri, acesta nu are ca obiect numai eventualele infracțiuni ale politicienilor români… sau ale lui Băsescu.
Elementul de noutate este faptul că Gabriel Sandu vine și descrie un mecanism întreg prin care corporațiile vin în România și determină comportamente ale, atenție, oamenilor politici români, dar și ale diplomaților și ale unor oameni politici străini. Ba chiar și ale serviciilor speciale („secrete”) românești. Practic din acest denunț se conturează o idee, alta decât cea pe care o avea societatea românească până acum: cum că politicienii noștri sunt stăpânii absoluți ai țării și că doar ei acționează discreționar, trăgându-și parte și foloase nemeritate. De aici reiese adevărata dimensiune a problemei. În fapt avem de a face cu un adevărat sistem al corporațiilor care este unul global nesupus niciunui control politic sau civil, de o forță financiară uriașă. Sunt companii care au bugetele mult mai mari decât bugetul României.
Deci în fața unor astfel de entități, iată că avem ambasadori ai mai multor țări care vin și fac presiuni ca una dintre aceste corporații să obțină într-un fel sau altul, mult sau mai puțin meritat, anumite foloase materiale, contracte. Nu discutăm despre asta….
Este vorba de mecanismul acesta care arată practic, cum personaje care joacă într-o piesă numită democrație încep să fie supuse și dominate către niște elemente foarte puțin vizibile, oculte aș zice, din noul sistem care s-ar putea numi corporatocrație! În acest caz avem de a face cu mai mult decât un simplu denunț.
În fapt avem doua mari companii – Microsof și KPMG – care au lucrat prin reprezentanții lor, cum este cazul fostul director Tatomir de la Microsoft.
DNA vrea să acrediteze ideea că Tatomir a lucrat numai în folosul său propriu. Nu, dl. Tatomir avea cea mai înaltă funcție în Microsoft România. Cum cei care au lucrat pentru KPMG atunci când au ”optimizat” această afacere (deși nu au nici o calitate în acest dosar) ei nu au lucrat în nume personal ci în numele și pentru corporația unde erau angajați.
Cum au putut aceste două corporații să fie implicate atât de adânc în banii de la buget?
Sunt două corporații transnaționale care și-au armonizat perfect interesele financiare pentru a sifona bani din bugetul statului român, sprijinite accidental de acești politicieni români. Pentru că politicienii s-au tot schimbat din 2003 și până acum. Motivul pentru care dl Sandu a încercat permanent să extindă cadrul procesual și să conexeze dosarele cauzei, este numai pentru a reda adevărata amploare a acestei ”afaceri”!
Din primele estimări ar fi vorba de sifonarea unei sume de peste 400 milioane de euro. Mecanismul este de fiecare dată același: politicieni, miniștri, ambasadori și presiuni….
Nu există în spatele acestui denunț nici o înțelegere cu DNA?
Nu am avut și nu avem nici o înțelegere cu DNA. Scopul nostru în această fază procesuală a fost și este acela de a extinde cadrul procesual întru aflarea întregului adevăr.
Credeți că DNA va da curs acestui mega denunț?
Nu știu, nu am putut niciodată să înțeleg cum funcționează DNA –ul la denunțuri. Singurul lucru pe care-l pot intui este că atunci când un personaj politic pierde puterea, pierde și sprijinul instituțiilor. Motiv pentru care există posibilitatea ca unele persoane din denunț, ce se bucurau de imunitatea absolută până acum, să aibă mici necazuri. Mai sper ca Justiția în România să fie înfăptuită în mod judicios și temeinic în România cu respectarea întru totul, a drepturilor și libertăților cetățenești!
