Multe apartamente din blocuri (vechi) s-au debranşat de la sistemul centralizat de încălzire, optându-se pentru centrale individuale. Pe moment, altă idee mai bună nu era, deşi asociaţiile de proprietari care au ales soluţia cu centrale de scară sau chiar de bloc au obţinut o eficienţă superioară. Iată opinia în această privinţă a unui expert, dr. ing. Ioan Mateescu.
Renunţarea multor oraşe de a mai avea sisteme de termoficare va avea pe termen lung efecte negative, putându-se ajunge chiar la abandonarea lor, mai ales că, o dată cu scumpirea excesivă a gazelor, în 20-25 ani se va trece la sistemul de încălzire cu lemne sau cărbune.
Comunităţile urbane au alte criterii de a alege sistemul de încălzire decât proprietarii de imobile. Comunitatea cere ca încălzirea să nu afecteze mediul, siguranţa în exploatare, continuitatea încălzirii în cazuri excepţionale, sănătatea populaţiei, având în vedere, nu în ultimul rând, criteriul pur economic. În schimb, proprietarul apartamentului nu ia în considerare decât criteriul economic raportat la apartament, fără să ţină seama de celelalte implicaţii.
În mod normal, dacă sistemul de încălzire prin termoficare este bine condus şi nu apar factori perturbatori, cum ar fi pierderile mari de căldură prin reţea, cheltuieli nejustificate ale celor care produc şi transportă energia, necolectarea integrală a datoriilor, neaducerea costurilor pentru producerea şi furnizarea energiei electrice la valorile reale fără a împovăra sistemul de termoficare (cum este în prezent), încălzirea prin termoficare cu CET-uri trebuie să fie mai ieftină cu cel puţin 25% faţă de încălzirea cu centrale termice individuale, chiar fără subvenţii.
Faptul că există mereu pericolul de explozie, care poate curma vieţi, atât pentru deţinătorul de centrale termice, cât şi pentru vecini reprezintă, de asemenea, un dezavantaj. Se face caz de noxele de la maşini (cerându-se ca acestea să aibă EURO 5), dar nu şi de cele rezultate din sistemele de încălzire individuală. Toate oraşele mari din Europa trec la sisteme de termoficare care aruncă gazele arse din oraş prin coşuri înalte după o filtrare a noxelor, fiind prevăzute şi surse alternative de încălzire pentru aceeaşi centrală electrotermică (gaz metan, cărbune etc.), care să le dea siguranţă în exploatare.
Noxele, periculoase
Evacuarea în dreptul geamurilor vecinilor a bioxidului sau a monoxidului de carbon de la centralele care au arderea incompletă va avea urmări încete, dar sigure asupra sănătăţii şi, probabil, nu peste mult timp, o să vedem boli incurabile apărute din cauza inhalării gazelor toxice de la vecini. Mulţi dintre aceştia nu ştiu că în exploatare apar cheltuieli suplimentare care, la început, nu sunt luate în calcul, cum ar fi: verificările anuale, reparaţiile costisitoare care apar după 2-3 ani de la punerea în funcţiune, costul energiei electrice pentru pompare, costurile iniţiale de investiţii care nu se vor amortiza niciodată etc.
