Directorul adjunct al Institutului Cultural Român din Budapesta, Csaba Bartha, a avut „contract de colaborare” şi cu Securitatea. Cu toate acestea, CNSAS i-a dat verdict de necolaborare.
În ciuda faptului că există dovezi care arată că directorul adjunct al ICR Budapesta dădea note informative Securităţii, semnate cu numele de cod „Barbu”, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) i-a dat lui Bartha, luna trecută, un verdict de necolaborare, considerând că delaţiunile sale nu ar fi afectat viaţa privată a persoanelor pe care le-a dat pe mâna Securităţii. Cererea de verificare a lui Csaba Bartha a fost depusă încă din iulie 2008 de Ministerul Afacerilor Externe, în subordinea căruia se află ICR Budapesta. Abia luna trecută CNSAS a făcut publică decizia în acest caz, aceea că nu i se poate atribui calitatea de lucrător/colaborator al Securităţii, cu toate că a fost recrutat de Securitate pe 11 decembrie 1986 pentru „încadrarea informativă a colegilor de la Facultatea de Mecanică din Timişoara şi a colegilor de serviciu de la IPILF «Fructus’ Timişoara». Numele conspirativ al acestuia a fost, potrivit CNSAS, Barbu.
Una dintre notele pe care „Barbu” le-a scris sugerează că, la solicitarea serviciului de informaţii, ar fi verificat dacă un muncitor de la fabrica IPILF Timişoara vorbeşte despre problemele cu Securitatea. „Vă informez următoarele în legătură cu numitul K.L., muncitor la «Fructus». În ultima perioadă m-am întâlnit de mai multe ori cu acesta, discuţiile noastre referindu-se la probleme cu caracter general fără interes deosebit (…). De remarcat că nu a amintit nimic despre faptul că ar fi fost chemat la organele de Securitate şi nici nu a întrebat dacă eu aş fi fost chemat. Văzând că nu abordează acest subiect, nici eu nu am amintit nimic. În orice caz, nu s-a mai angrenat în nici un fel de discuţii de genul celor pentru care a fost chemat la Securitate”, se arată într-o notă a lui Csaba Bartha, potrivit CNSAS.
Într-o altă notă către Securitate, sursa „Barbu” relata, în noiembrie 1987, despre un prezentator TV care punea unui scriitor premiat întrebări „insinuante”.
