Formarea planetei Pământ ar fi putut dura mult mai mult decât credeau până acum oamenii de ştiinţă, aşa cum rezultă dintr-un studiu efectuat de geologii de la universitatea din Cambridge. În opinia acestora, bazată pe compararea izotopilor chimici din mantaua terestră, Pământul ar fi atins dimensiunile actuale acum circa 4.467 miliarde de ani, scrie ziarul britanic Telegraph, monitorizat de Agerpres.
În trecut, oamenii de ştiinţă apreciau că formarea Pământului, proces cunoscut sub numele de acreţie, adică aglomerarea de gaze, praf şi alte materii, pentru a forma planeta, a avut loc de-a lungul a peste 30 de milioane de ani, în timp ce actualul studiu indică faptul că acest proces ar fi putut dura de trei ori mai mult şi anume circa 100 de milioane de ani. Cercetătorii afirmă că, deşi este probabil ca Pământul să fi atins 60 la sută din dimensiunile actuale relativ rapid, procesul este posibil să fi încetinit atunci, durând un total de 100 de milioane de ani.
Toată chestiunea se învârte în jurul întrebării cât a durat formarea nucleului terestru, una din marile necunoscute în acest domeniu ştiinţific, declară Dr. John Rudge, unul din autorii studiului. Cercetătorii sunt de părere că procesul de acreţie nu a fost probabil aşa de simplu şi că ar fi putut fi mult mai sacadat, un fel de stop-start, continuă omul de ştiinţă.
Acreţia Pământului a implicat o serie de coliziuni între bucăţi mari de fragmente, cunoscute ca embrioni planetari. Cantitatea enormă de căldură creată de aceste impacturi a făcut ca interiorul planetei să se topească, creând nucleul din metal topit din centrul Pământului şi mantaua de deasupra. Mulţi savanţi cred că ultima parte a procesului a avut loc atunci când un corp ceresc aproximativ de dimensiunea planetei Marte s-a ciocnit cu Pământul şi a făcut ca o parte a planetei Pământ să se desprindă, creând Luna.
Echipa de cercetători a folosit măsurători ale nivelurilor izotopilor chimici produse în timpul acreţiei şi care reprezintă un fel de ceas geologic. Nivelurile de izotopi tereştri au fost apoi comparate cu eşantioane prelevate din meteoriţi care s-au ciocnit cu Pământul de-a lungul istoriei. Meteoriţii aceştia sunt un fel de capsulă a timpului, care conţine niveluri de izotopi similare cu cele prezente în materia originară, care s-a contopit atunci când s-a format sistemul solar.
Diferenţele dintre valorilor izotopilor din tungstenul terestru şi cel prelevat din meteoriţi au furnizat cercetătorilor informaţii legate de durata acreţiei. Dr. Rudge şi colegii săi au folosit modele computerizate pentru a calcula cum s-ar fi putut forma Pământul încât să corespundă nivelurilor de dezintegrare a izotopilor din manta. Ei au demonstrat că Pământul nu s-a format aproape sigur în 30 de milioane de ani, atingând două treimi din dimensiunile sale în circa 10-40 milioane ani, după care procesul a încetinit, durând alţi 70 de milioane de ani.
Estimările cercetătorilor arată că Pământul are o vechime de circa 4.467 miliarde ani, o vârstă tânără faţă de vârsta presupusă anterior, de 4.537 miliarde ani.
