Mânăstirea Neamţu este cea mai veche şi însemnată aşezare monahală din Moldova, şi se află la aproximativ 16 km de Târgu Neamţ. Săpăturile arheologice au scos la iveală urme ale vieţii sihăstreşti încă din veacurile XI şi XII.
În veacul al XIV-lea, marele voievod Petru I Muşat a ridicat, în locul unei biserici de lemn, o biserică de piatră cu hramul „Înălţarea Domnului”. Turnul-clopotniţă a fost ridicat de Alexandru cel Bun, care a ctitorit aici şi o bisericuţă cu hramul „Sfântul Ion Bogoslovul”.
Biserica actuală, cu hramul „Înălţarea Domnului”, este zidită de Ştefan cel Mare şi Sfânt în anii 1485-1497. Ştefan a reconstruit şi biserica de piatră, ctitoria lui Petru I Muşat, ce fusese năruită de cutremurul din 1471. Mulţi turişti vin la Mânăstirea Neamţu îndeosebi pentru capul frumoasei Calypso, făcută celebră de Costache Negruzzi, care, într-o povestire, susţine că monahia respectivă, grecoaică de neamul ei, ar fi fost iubita lui Puşkin, pe când acesta se afla în exil la Chişinău. Într-un elan mistic, Calypso ar fi părăsit viaţa lumească şi s-ar fi adăpostit, travestită în bărbat, la Mânăstirea Neamţu, unde, în scurt timp, şi-a sfârşit şi zilele.
Însă la Neamţu exista din negura vremurilor tradiţia ca răposaţilor să li se păstreze ţestele într-o gropniţă, iar pe cele mai importante să fie înscrise şi numele celor ale cui au fost. Printre acestea se afla şi craniul pe care era scris „Kalypso”, până când, prin jurul anului 1980, a fost furat, laolaltă cu încă vreo cinci, de câţiva studenţi străini, care studiau la Cluj-Napoca. Unul dintre ei a înapoiat un cap, fiindcă, după cum s-a mărturisit unui călugăr de la Neamţu, îl visa noaptea şi i se întâmplau tot soiul de rele. Ţeasta lui Calypso nu a mai fost însă înapoiată. Povestea gropniţei de la Mânăstirea Neamţu nu s-a încheiat cu furtul craniului iubitei lui Puşkin. Mai cinstit, un neamţ s-a oferit să cumpere un cap de acolo. Evident, călugării nu au acceptat târgul.
După spusele unor bătrâni din zonă, enigmaticul cap nu a aparţinut niciunei Calypso, ci …Sfântului Ioan Botezătorul. Credinţa aceasta ar putea veni de la hramul „Sfântul Ion Bogoslovul”, dar şi mai de demult, fiindcă în lexicul păstrat de la traci se află şi Kalypso, cu varianta Calivisi, ce însemna „Care conduce; Înainte-mergătorul”, de unde româna a moştenit călăuză. Însă, cei mai mulţi vizitatori ai mânăstirii, care vor fi citit poate povestea frumoasei Calypso, vin special pentru osuarul din gropniţă, unic în România şi, se pare, chiar în Europa.
