România părea că s-a scuturat de comunism în decembrie 1989. Morții, răniții și curajul Revoluției păreau să ne dea certitudinea că înapoi nu se mai poate. Dincolo de construcțiile politice, de scenarii și de „stările“ și personajele sistemului de stat (și nu numai), societatea românească părea că privește înainte și spre Vest.
România începea un lung proces de vindecare
Adevăr, iertare, reconciliere, înțelegere și înțelep-ciune. Medicamente pentru un neam ce ieșise dintr-o epocă de grea suferință.
Mai țineți minte? „Dreptate, ochii plânși cer să te vadă“. Era gândul mărturisit public, era propoziția scrisă pe ziduri și pe frontispiciul ziarului-simbol al anilor de după Revoluția din 1989 – „România liberă“. Erau cuvintele care dădeau sens fiecărei zile din acea pe-rioadă în care rănile erau încă sângerânde.
Porumbei albi la funeraliile fostului șef al Securității comuniste
La 3 octombrie 2017, la aproape 28 de ani de la Re-voluție, Imnul României l-a însoțit pe generalul poliției secrete la coborârea în criptă. „Slujba ținută în Cimitirul Militar Ghencea a fost cheia de boltă a acestor zile în care bucăți întregi din istoria recentă a României au fost rescrise de ziarele și de televiziunile patronate de apropiații generalului.
Comentariul integral poate fi citit pe Dezacorduri.ro