Unul dintre cele mai amare bancuri pe care le cunosc vorbeşte despre o licitaţie internaţională, la care s-au prezentat un german, un american şi un român. Germanul a studiat caietul de sarcini şi i-a spus preşedintelui comisiei de licitaţie: „Pot să vă fac lucrarea pentru 100 milioane de euro”. Americanul a venit şi el, a citit caietul de sarcini, apoi i-a spus şefului comisiei: „Vă fac lucrarea pentru 200 milioane de euro şi vă ofer, în plus, şi protecţie militară”. A venit şi românul, nici măcar nu a citit caietul de sarcini, dar i-a spus şefului comisiei „Eu vă fac lucrarea cu 300 milioane de euro!”. „Eşti nebun? Cum ai calculat tu 300 de milioane de euro pentru lucrarea asta?”, l-a întrebat şeful comisiei. „Păi, simplu. 100 de milioane mie, 100 de milioane ţie şi 100 la neamţ, să facă lucrarea!”, a răspuns românul. Această poveste mai este cunoscută în folclor şi sub numele de regula de trei simplă. Ar fi foarte bine dacă, atunci când vine vorba de contracte plătite din bani publici, autorităţile noastre ar uita de această regulă, măcar acum, pe timp de criză. Cred că astfel economiile realizate ar fi mai mari decât cele obţinute prin tăierea pensiilor şi a salariilor.
