Romania libera: E criza si la Roma si la Bucuresti. Guvernul italian a anuntat recent masuri de austeritate bugetara. Prin ce difera ele de cele ale guvernului Boc?
Mario Cospito: Da, din pacate este o criza foarte dura in toata Europa, care ne-a luat prin surprindere deoarece noi credeam ca vom iesi din criza in primavara trecuta. Din pacate, Grecia si efectele crizei grecesti ne-au constrans sa trecem la reducerea drastica a cheltuielilor publice. In ceea ce priveste Italia, a fost aprobata o taiere cheltuielilor de 24 de miliarde de euro pentru urmatorii doi ani, 2011 si 2012. Si la noi au fost taiate salarii, mai ales salariile mari, in general salariile liderilor, ale directorilor, ale responsabililor. Pensiile nu au fost insa taiate. Guvernul s-a gandit la o modalitate de rationalizare cum ar fi, de exemplu, prelungirea varstei de pensionare cu un an sau impartirea in mai multe rate a drepturilor salariale pe care le primeste persoana care se pensioneaza.
Pe de alta parte, trebuie reduse cheltuielile la nivelul institutiilor locale. Admnistratia locala trebuie sa isi reduca cheltuielile cu 13 miliarde de euro si se continua lupta impotriva evaziunii fiscale. Cam acestea ar fi interventiile cele mai substantiale si speram ca acestea sa fie suficiente, dar presedintele Consiliului de Ministri, Silvio Berlusconi nu a exclus o noua interventie spre sfarsitul acestui an.
R.l: Se au in vedere mariri de taxe si impozite?
M.C. Presedintele Berlusconi este un liberal, deci are o viziune asupra economiei care privilegiaza mai curand reducerea si rationalizarea cheltuielilor publice si stimularea productiei pentru a evita marirea taxelor. Prin cresterea PIB-ului statul ar fi in masura sa incaseze venituri mai mari la buget. In acest moment, presedintele Berlusconi nu are nici o intentie sa mareasca taxele si impozitele. Aceasta nu este o pozitie foarte diferita de cea adoptata de Romania. Singura mare diferenta este ca dumneavoastra ati contractat un imprumut masiv de la FMI care trebuie restituit si prin urmare, trebuie sa respectati cerintele Fondului.
R.l.: Guvern de dreapta la Bucuresti, guvern de dreapta la Roma…cum va descurcati cu sindicatele?
M.C.: Suntem intr-o situatie foarte similara pentru ca si la noi au fost anuntate greve, chiar si o greva generala cam pe la jumatatea lunii iunie. Sindicatele, bineinteles, protesteaza pentru ca, chiar daca nu au fost efectuate taieri orizontale, problema este ca nu exista in acest moment crestere economica, dezvoltare, si deci somajul este mare. Oamenii se tem ca aceste reduceri nu vor face decat sa creasca rata somajului.
R.l.: Cum apreciati relatiile bilaterale in acest moment?
M.C.: Relatiile sunt bune, ca sa nu spunem foarte bune. A existat un moment de pauza din cauza alegerilor de anul trecut, dar acum sunt prevazute o serie de vizite dupa care va avea loc intalnirea la varf interguvernamentala, aici la Bucuresti. Sunt bune si din punct de vedere economic dar criza le impiedica sa fie si mai bune.
R.l. Exista totusi o problema mare in relatiile romano-italiene: Imigratia romaneasca din Italia…
M.C.: Noi nu vedem acest lucru ca pe o problema, ci ca pe o oportunitate in sensul ca romanii aflati acum in Italia au depasit cifra de un milion si daca acest numar va creste in continuare inseamna ca vor avea si posibilitatea sa obtina locuri de munca. Episoadele la care va referiti sunt deja vechi de cateva luni dar au fost abil combatute prin actiuni de colaborare intre cele doua politii, iar in media italiene din ultimele luni nu au aparut situatii care sa te faca sa te gandesti la vreo prejudecata fata de comunitatea romaneasca.
R.l. Dar este limpede, cazul Reggiani-Mailat a creat o emotie puternica in Italia si o reactie pe masura a populatiei…
M.C.: Haideti sa spunem ca si presa a exagerat putin situatia, dar a fost un moment in care opinia publica a gandit – mai mult decat altceva – ca majoritatea comunitatii romane ar putea crea situatii de disconfort dar in clipa in care a fost clar ca episoadele de criminalitate erau putine ca numar fata de milionul de romani de care vorbeam si ca exista o puternica colaborare institutionala intre cele doua tari, atat opinia publica italiana cat si cea din Romania s-au linistit si, in cazul nostru, au vazut in prezenta romanilor in Italia ca pe o oportunitate, nu ca pe o problema. Am repetat de mii de ori acest lucru: Daca noi, italienii, ii angajam pe romani – mai ales femeile romance – in sectoare importante ale societatii: asistente in spitale, femeile care ingrijesc copii sau batrani acasa, acest lucru inseamna ca increderea in poporul roman are o cota inalta. Bineinteles ca altfel nu ti-ai incredinta proprii copii sau batrani unor persoane in care nu ai incredere.
R.l. Bine, dar actuala coalitie aflata la putere in Italia a castigat alegerile cu un program anti-imigratie, promitand combaterea criminalitatii provenite din randurile imigrantilor. Romani sau africani..
M.C. Nu trebuie sa confundam – atentie! – situatia romanilor cu cea a extracomunitarilor. Romanii sunt, cu toate consecintele si efectele, cetateni comunitari si se bucura de drepturile de care se bucura toti cetatenii comunitari. Deci toate normele pe care Italia le adopta sau le-a adoptat pentru a gestiona problema imigratiei, mai ales cea clandestina, nu ii privesc pe romani. Pot sa a spun ca problema comunitatii romane este deja considerata de noi ca o problema interna. V-as da un exemplu: Peste 100.000 de tineri romani studiaza in scolile italiene. Nu exista clase speciale sau separate. Copilul merge intr-o clasa obisnuita in care sunt si copii italieni.
Mai ales la nivel local au fost aprobate proiecte care sa favorizeze integrarea scolara rapida a elevilor romani. Este proces care a vut success pentru ca, potrivit unei anchete recente, 100% din copiii intervievati vorbesc perfect italiana astfel incat ajung sa vorbeasca limba si acasa. Poate parea un lucru mai putin important, dar dati-mi voie sa va dau un alt exemplu. Colaboratorul meu, domnul Dal Degan a fost in Germania. A fost o vreme in care italienii mergeau in Germania cam cum vin acum romanii in Italia. Copiii italienilor din Germania erau pusi in clase speciale in care se vorbea si italiana si germana. Aceasta situatie a complicat lucrurile pentru ca copiii au continuat sa vorbeasca italiana si sa nu cunoasca bine germana. In final, nu au avut nici o sansa si au fost nevoiti sa se intoarca in Italia.
Capacitatea copiilor romani de a se integra in scoala italiana este un aspect foarte important.
Rl. Daca insa vorbim de criminalitatea provenita din imigratia romaneasca, nu ar fi mai eficienta combaterea ei daca am localiza-o acolo unde se gaseste cu precadere, in randurile populatiei rome?
M.C. Atunci cand guvernele noastre au inceput sa colaboreze, ceea ce poate ca s-a intamplat dar nu sunt deloc sigur de asta, este ca unii potentiali infractori au fost localizati in Romania si probabil ca li s-a interzis sa paraseasca tara sau persoane care se aflau deja in Italia si care nu comisesera infractiuni, dar in momentul in care au existat episoade de criminalitate, aceste persoane au fost mai intens controlate. Pentru ca numai in felul acest actiunile politiei au avut succes, prin acest schimb de intelligence. In acest fel s-a putut evita repetarea unor episoade si nu exista nici un dubiu ca furturile sau fraudele informatice au scazut.
O infractiune destul de frecventa in Italia este prostitutia si proxenetismul. Sunt infractiuni comune si in randul italienilor si care intra, oarecum in normalitate, dar evenimente grave, cum a fost cel cu doamna Reggiani, din fericire nu s-au mai intamplat..
In ceea ce priveste problema romilor, aceasta este considerata acum o problema europeana. Fiecare tara trebuie sa fie pregatita sa favorizeze incluziunea sociala a romilor. Romania are, bineinteles, cea mai mare comunitate roma din Europa, dar este o comunitate dinamica, care se misca foarte usor. Avem si noi comunitatea sinti, care sunt romi de origine italiana, care sunt insa sedentari. Romii nostri s-au specializat in anumite activitati precum circul si balciurile. Problema romaneasca este insa mai serioasa pentru ca vorbim de o comunitate numeroasa, dar este o problema care se rezolva in context european. Fiindca ne aflam intr-o perioada de criza economica, nu cred ca vor fi suficienti bani la nivel national care sa poata fi alocati proiectelor de incluziune pentru comunitatea roma in societatile nationale, fie ele romaneasca sau italiana. Este interesul Europei sa se mearga pe acest drum.
Rl: Anul trecut, a starnit neliniste decretul de instituire a asa numitelor „garzi civile” anti-imigratie. Multi au vorbit atunci de fascism…
M.C. Anul trecut a fost adoptat un pachet de legi referitoare la siguranta. In Italia exista diferite forme de criminalitate, iar cea care ii priveste pe romi este un procent minor din infractiunile comise, atat in privinta numarului cat si a gravitatii. Pachetul nostru pentru siguranta – pentru ca politia si carabinieri sunt ocupati sa combata infractiunile foarte grave si criminalitatea organizata si pentru a-i degreva de anumite obligatii, cum ar fi aici jandarmeria care pazeste unele monmente si unele ambasade – prevede instituirea unor patrule militare in orase, dar acestea pot efectua numai controale. Nu au dreptul sa faca aceleasi lucruri ca politistii si carabinieri. Daca identifica o problema, sunt obligati sa cheme politia.
In ceea ce priveste „garzile civile”, nu cred sa fi fost adoptata vreo legislatie in acest sens. E vorba de o propunere a unui partid de creare a asa-numitului „rond civil”, dar propunerea nu a fost adoptata. Eu am fost la Milano in urma cu cateva zile si am vazut militari pe strada, dar n-am auzit vorbindu-se de aceste ronduri civile.
Rl: Nu cumva avem de-a face si cu un conflict cultural? Ma gandesc ca, daca as fi italian, si eu m-as enerva daca niste straini s-ar apuca sa fure monezile din Fontana di Trevi…
M.C. As vrea sa va spun ca frica este difuzata in societate de lucrurile pe care oamenii nu le cunosc. Atunci cand eu, ca italian, incep sa-i cunosc pe romani deoarece ii vad lucrand in spitale, ca asistente, sau ii vad lucrand la mine acasa atunci cand imi renoveaza apartamentul iar copiii romani sunt la scoala impreuna cu copiii mei, in acel moment dispare acest mod de a privi lucrurile.
Rl: Cum stam din punctul de vedere al relatiilor economice?
M.C. Suntem prezenti in Romania de multi ani. In anii ’90, imediat dupa Revolutie, italienii au ajuns la Timisoara. Astazi, sunt inregistrate la camerele de comert romanesti, peste 28.000 de firme italiene. Sunt prezente atat marile companii italiene, din sectorul energiei, de exemplu, sau in domeniul anvelopelor si, vreme de ani de zile in sectorul textilelor si incaltamintei. Astazi suntem prezenti si in agicultura. Noi evaluam, si asta i-am spus acum cateva zile si presedintelui Basescu ca daca adunam numarul persoanelor romane angajate la firme italiene, sunt 800.000. Si daca ii adaugam pe cei 1.000.000-1.200.000 din Italia, atunci vorbim de aproape doua milioane de persoane active. Daca acestora le adaugam familiile, putem spune fara sa gresim ca exista cam 4-5 milioane de romani care depind intr-un fel sau altul de capitalul italian, ceea ce inseamna cam 20% din populatie. Contributia noastra la PIB-ul romanesc este de 12%. Criza a diminuat nivelurile la care se ajunsese in 2008 cu 20-25%.dar exista multe oportunitati in agricultura, in energie, turism, infrastructura. Sa spunem ca viitorul va da satisfactii mai mari relatiilor economice italo-romane.
