O lege ambiguă și un regulament intern câte se poate de interpretabil, plus prietenii vechi și profitabile, sunt cele două elemente care au ajutat lichidatori ca Remus Borza sau Speranța Munteanu de la KPMG să devină stăpâni ai companiilor pe care le-au administrat ori lichidat. În acest fel, ei au ajuns astăzi să aibă puterea absolută inclusiv în instituții de presă cum este „România liberă“ și chiar să inventeze legi care le sunt folositoare.
Stat în stat. În câteva cuvinte astfel poate fi definită casta practicienilor în insolvență și a lichidatorilor, mai ales atunci când este vorba despre persoane influente care administrează sau lichidează societăți importante, multe dintre ele puse pe tavă de organisme ale statului român.
Cazurile Remus Borza, la Hidroelectrica, și KPMG, la Astra, sunt mai mult decât relevante pentru felul în care membrii unei profesii din ce în ce mai solicitate au înțeles să se autoreglementeze.
Sistemul de cotizații pe care funcționează Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență (UNPIR), care presupune că societățile mari aduc și sume mari Uniunii, este doar primul palier care avantajează firmele implicate în mari insolvențe, de multe ori „dăruite“ de organisme ale statului român.
Dacă acesta ar fi, însă, doar un avantaj psihologic
UNPIR nu are motivația de a-și sancționa membrii care îi aduc cele mai mari venituri –, există aspecte mult mai concrete care au făcut pur și simplu ca anumiți practicieni și lichidatori să devină intangibili, chiar și atunci când au încălcat flagrant legea și deontologia profesională. Chiar și atunci când au fost condamnați penal.
Este cazul concret al lui Remus Borza, cel care a înființat firma Euro Insol, administratorul pe care KPMG încearcă să îl impună cu orice preț la „România liberă“.
Actualul deputat apropiat de Victor Ponta a fost condamnat la un an de închisoare cu suspendare, în anul 2015, pentru conflict de interese și, cu toate acestea, și-a păstrat calitatea de practician în insolvență.
El a profitat nu doar de legăturile vechi și utile cu multe persoane din conducerea UNPIR, ci și de o legislație astfel construită încât să poată fi interpretată după bunul plac.
Concret, atunci când cazul său a fost luat în discuție la UNPIR, cei prezenți au ajuns la concluzia că Borza nu poate fi sancționat, deoarece, concomitent cu suspendarea pedepsei cu închisoare, judecătorii au suspendat și celelalte pedepse, cum ar fi interzicerea accesului la meserie.
A fost o interpretare „originală“, în condițiile în care Borza nu a fost achitat, ci a fost doar condamnat cu suspendare, judecătorul confirmând astfel existența conflictului de interese. Printre cei care au decis, însă, se numărau mai multe persoane care, ca practicieni ori ca avocați, au primit pentru firmele lor contracte de la Hidroelectrica sau de la alte societăți administrate sau lichidate de Borza, spun sursele „României libere“.
Dacă avocatul și practicianul Gheorghe Piperea (care s-a abținut de la votul din UNPIR) a fost implicat direct în dosarul penal al lui Borza (firma sa a fost beneficiarul contractului de la care a pornit procesul), alte persoane din conducerea Uniunii, dintre cele care au pus și bazele UNPIR pornind de la lichidări controversate, cum au fost cele din industria bancară sau cele ale marilor fabrici comuniste, au beneficiat, de asemenea, de „ajutorul“ lui Borza. Este vorba despre avocați și practicieni care, sub diverse forme, au primit contracte de la Hidroelectrica.
Conflictul de interese nu există pentru cei mari și influenți
Dar condamnarea penală nu a fost singura situație în care Borza ar fi trebuit eliminat din profesie, iar acest lucru îl spun chiar practicieni, inclusiv pe forumurile de specialitate.
Între iulie 2013 și februarie 2014, Remus Borza a fost președinte al Consiliului de Supraveghere al Hidroelectrica, pentru ca imediat după aceea să redevină administrator judiciar al companiei.
În astfel de situații, OUG 86/2006, care reglementează activitatea practicienilor în insolvență, pare clară, arătând, la articolul 28, că membrii Uniunii nu pot fi administratori la societăți unde au deținut „calitatea de administrator, asociat, acţionar, director sau membru al consiliului de administraţie ori alte funcţii ori poziţii similare.
Legea este, însă, doar pentru cei mici, nu și pentru Remus Borza. Aceasta pentru că, dintr-o „scăpare“, ea se referă doar la practicienii persoane fizice, nu și la societățile constituite ca persoane juridice. Cu alte cuvinte, unul era Borza președintele Hidroelectrica, persoană fizică, și altul Borza practicianul, asociat al Euro Insol.
Deloc întâmplător, de această prevedere absurdă a beneficiat și Speranța Munteanu, șefa KPMG, altfel apropiată a lui Remus Borza, împreună cu echipa sa. Deși se aflau într-un evident conflict de interese, cei de la KPMG au sărit direct în barca lichidatorului după ce tot ei au administrat în ultimul an și jumătate înainte de prăbușire compania Astra Asigurări.
Aceasta în ciuda faptului că aproape toată echipa KPMG Advisory care a activat la Astra, cu o singură excepție, este astăzi prezentă și în KPMG Restructuring și lucrează la lichidarea companiei.
ABUZ
KPMG a schimbat legea doar pentru uzul propriu
Despre repetatele abuzuri pe care KPMG le-a comis la Astra, cu acordul și chiar susținerea ASF, „România liberă“ a mai scris, cu dovezi, în repetate rânduri. Un fapt mai puțin cunoscut și aproape incredibil este însă că lichidatorul a ajuns să modifice legi doar pentru uzul propriu.
Concret, KPMG a ignorat, cu aprobarea judecătorului, Legea 85/2014 a insolvenței și a constituit, în premieră pe țară, un comitet al creditorilor format din 7 membri, nu din 3 sau 5, cum spune legea.
Acest abuz este generat, ca de obicei, de un altul. KPMG a fost forțată să “inventeze“ legi pentru că inițial nu și-a dorit ca membru în comitet Fondul de Garantare a Asiguraților, cel mai mare creditor. Nu și l-a dorit pentru că FGA ar fi putut încurca planurile gândite împreună cu ceilalți creditori mari, grupuri de asigurări concurente ale Astra.
Atunci când FGA a început să facă plățile către păgubiții Astra, el a devenit rapid cel mai mare creditor cu creanțe certe și eligibile, motiv pentru care nu mai putea fi ignorat. Dar, pentru că KPMG nu dorea să renunțe la partenerii VIG, Allianz, Uniqa sau Generalli, a inventat pur și simplu o lege nouă și a numit un comitet de șapte membri.