Profesor de limbă română, câştig 1.500 de euro lunar. În Finlanda

Primul răspuns vine de la o tânără, Terhi Sjoblom. Fata are un prieten român. Ea nu exclude posibilitatea ca în viitor să locuiască, cel puţin o perioadă, în România. Un domn între două vârste, cu mustaţă şi barbişon, Hannu Kosonen, vrea să-l descopere pe Mircea Eliade; asta înseamnă să-i citească opera în graiul original. Altcineva şi-a cumpărat o casă de vacanţă în România şi n-ar vrea să se înţeleagă doar prin semne cu noii săi vecini. Iar o doamnă e interesată nu doar de limba română, ci şi de animalele din Carpaţi, pentru protejarea cărora militează.

Răscrucea vieţii, în Cehia

Alexandru Lazăr ştie patru limbi străine: engleza, franceza, spani­ola şi suomi (finlandeză). Este absolvent al Fa­cultăţii de Litere din cadrul Universităţii „Al.I. Cuza” din Iaşi în anul 2003. Viaţa i s-a schimbat radical când s-a dus în Cehia, la o bursă de studii. Acolo şi-a întâlnit viitoarea soţie, o finlandeză, pe Tarja. Acum au împreună o fetiţă de 3 ani – Sanni. Abia în 2005 a decis românul să se mute în Finlanda. „Definitiv”, spune el.

Ajutor de la statul finlandez

Alexandru şi-a echivalat fără probleme studiile absolvite în România, în raport cu standardele finlandeze. Are deja statutul de rezident permanent în noua sa patrie, cu drept de vot în alegerile locale. Ieşeanul a urmat cursurile de master ale Universităţii din Helsinki, la specializarea Filologie Franceză. Ne povesteşte ce înseamnă să urmezi cursuri la acest nivel în Finlanda: nu numai că totul a fost gratuit, dar a primit un ajutor în valoare de 430 euro pe lună, plus reduceri substanţiale de tarif pentru felurite servicii sociale. Spre exemplu, la stomatologie. „Mi-am pus la punct toată dantura”, spune omul nostru, care a plătit şase euro pentru fiecare dinte.

Ca să înţelegeţi cum poate cineva să organizeze un curs de limba română în Finlanda, trebuie precizat că sistemul şcolar finlandez se bazează pe latura practică, ne spune Alexandru, care face diferenţa între ceea se întâmplă aici şi mediul total ineficient al şcolilor din România. Mai ales că tânărul nostru a şi predat, timp de doi ani, la câteva licee din Iaşi, după absolvirea facultăţii. Dar la finlandezi se întâmplă ceva şi mai important, a observat dascălul român. „La ei copiii sunt învăţaţi să asimileze tot ceea ce e nou încă de mici.” Asta înseamnă cultură universală şi limbi străine. Indiferent de specializare şi de nivelul educaţiei, toţi absolvenţii şcolilor din Finlanda cunosc cel puţin limba engleză. Şi mai e ceva: în fiecare localitate există câte un centru pentru învăţarea limbilor străine, care se adresează tuturor vârstelor şi categoriilor sociale, unde pot fi învăţate toate graiurile pământului.

Ei bine, într-un asemenea loc a ajuns şi românul nostru. A bătut la uşa Centrului de Educaţie pentru Adulţi „Tyovaenopisto” din Helsinki, aflat sub auspiciile municipalităţii. L-a primit directorul Juha Varila. „N-am vorbit decât trei minute cu el. S-a uitat pe diplomele mele şi mi-a zis să-i las datele de contact. Mi-a zis că la ei se predau mai toate limbile, în afară de română”, îşi aminteşte Alexandru de acel moment. A doua zi, a fost sunat şi i s-a spus că va putea să organizeze cursul de limba română dacă reuşeşte să adune cel puţin zece persoane. Aşa a apărut primul curs de limba română din capitala acestei ţări.

Aprobare telefonică

Alexandru Lazăr a înfiinţat un centru educativ, de data asta sub autoritatea Ministerului Educaţiei de la Helsinki şi pentru copiii românilor stabiliţi în Finlanda. Asta, în condiţiile în care orice străin are dreptul să înveţe în limba maternă. Şi încă un aspect important: la şcolile cu predare în engleză sau franceză, de exemplu, se caută profesori originari din Marea Britanie sau Franţa. Aşa că românul avea şanse să fie acceptat ca dascăl pentru odraslele conaţionalilor săi. „M-am autopropus la minister”, recunoaşte omul. Şi pentru că la finlandezi birocraţia e chiar o „limbă străină”, totul s-a perfectat prin telefon, fără cereri scrise, aprobări, ştampile. „După vreo două săptămâni de la solicitarea mea, a venit acceptul autorităţilor”, aflăm noi. Nu sunt mulţi elevi în clasa de prichindei a lui Alexandru, înfiinţată tot anul trecut, într-una dintre şcolile din Helsinki. Doar vreo şapte învăţăcei, până în prezent, adunaţi şi cu ajutorul Asociaţiei Românilor din Finlanda. Deşi profesorul crede că ar putea să strângă aproape 30 de copii, judecând după numărul românilor stabiliţi deja în Helsinki.

Venit lunar de 1.500 euro

„Toată viaţa mi-am dorit să fiu profesor”, mărturiseşte ieşeanul. Aşa că planurile sale de viitor ţin tot de meseria asta, pe care a început s-o practice în România şi o continuă acum la celălalt capăt al lumii. Vrea să scrie o carte de­spre gramatica practică a limbii române, pentru elevii săi din Finlanda. Acum e plătit cu ora şi venitul său lunar nu depăşeşte 1.500 euro. E puţin, dacă ne gândim că un profesor debutant, cu normă întreagă, într-o şcoală finlandeză, câştigă 2.000 euro. E mai mult însă decât salariul pe care l-ar primi ca profesor în România, puţin peste 300 euro.