La 29 de ani, 
CEO la Diverta

Amalia Buliga, în vârstă de 29 de ani şi originară dintr-un oraş mic de la malul mării, face parte din generaţia tinerilor care muncesc mult pentru a ajunge departe. În luna martie a fost promovată 
de pe poziţia de director financiar în cea de director executiv Diverta, unde are în subordine o echipă tânără, alături de care vrea să crească cifra de afaceri cu 15% faţă de anul trecut.
Activitatea voluntară 
din facultate m-a ajutat mult la interviul 
de angajare, pentru 
că recrutorii au pus 
accent mai mult pe partea practică.”

Anunţul numirii dvs. în fun­cţia de CEO Diverta a fost făcut de către presă prin următorul titlu: „O tânără de 29 de ani a fost promovată director executiv de pe poziţia de CFO”. Cum apreciaţi acest apelativ?
Chiar am mai văzut unele co­mentarii în unele ziare, spunându-mi o „o tânără domnişoară”. Vreau să spun că sunt o doamnă cu o fetiţă de şapte luni, iar legat de cei 29 de ani, par puţini ca experienţă, dar în spate sunt mulţi ani de muncă.

Poate fi tinereţea în cazul 
dvs. o slăbiciune în a conduce 
Diverta?
Nu, pentru că echipa pe care o conduc este una tânără. Media de vârstă cred că este undeva la 30 de ani sau chiar ma jos. Acţionariatul nostru încurajează tinerii să îşi asume roluri de conducere.

Care consideraţi că au fost atributele care v-au ajutat în promovarea de la director financiar la director executiv?
Seriozitatea şi faptul că sunt o persoană foarte directă şi mă aştept ca toţi angajaţii noştri să fie la fel. Vreau ca lucrurile să fie finalizate şi tot timpul încerc să fac mai mult decât mi se cere. Cred că asta a fost principalul motiv pentru că depăşesc aşteptările tot timpul.

Cum aţi fost angajată la Diverta şi în ce mod s-a produs recrutarea?
În 2006 se căutau directori financiari şi am aplicat efectiv pe un site de recrutare. Atunci am avut un interviu cu domnul Aurelian Trifa, care era directorul financiar al grupului RTC. Îmi amin­tesc că la început era puţin sceptic legat de vârsta mea, dar în urma unui interviu de două luni şi jumătate, am fost recrutată în echipa Diverta. Pe parcursul celor două luni, am avut o discuţie cu dl Aurelian, după care 
m-au chemat şi cei de la resurse umane, după care am avut un interviu cu unul dintre preşedinţii unei divizii, după care cu alt preşedinte. Era anul în care Octavian Radu (directorul general RTC – n.r.) a hotărât să aducă directori financiari. Eram primii care candidau pentru o asemenea poziţie. Până atunci, era un director financiar la nivel de grup, dar în fiecare divizie existau doar contabili-şefi.

Cum aţi reuşit să-i convingeţi pe recrutori să fiţi angajată la finalul celor două luni şi jumătate de interviu?
Unul dintre principalele atuuri pe care l-am avut atunci a fost faptul că mă apucasem de ACCA (Association of Chartered Certified Accoun­tants – n.r.), o certificare care ajută mulţi finanţişti în domeniu pe partea practică. Să zicem că ACCA aduce mult mai mult decât învăţământul românesc şi toţi cei care se apucă de această certificare ies cu mult mai multe cunoştinţe. Exerciţiile sunt cu totul diferite, au multe studii de caz care dezvoltă mult pe partea de financiar cursantul. Al doilea avantaj a fost că în compania în care lucra­sem anterior promovasem într-un timp scurt şi trecusem prin toate departamentele de financiar. Ce l-a convins pe Aurelian Trifa în acel moment a fost ceea ce ştiam eu despre logistică, indicatorii de business din logistică. Deşi veneam din financiar, mă implicasem şi pe zona operaţională ca să înţeleg foarte bine impactul pe care îl pot avea cifrele.

În comunicatul de presă emis 
o dată cu numirea dvs. în funcţia de CEO, se spunea că sunteţi încă în curs de acreditare ACCA. Când credeţi că o veţi finaliza şi cât de eficientă o consideraţi pentru cariera dvs.?
ACCA poate fi luată şi în zece ani. Există opţiunea de a cumpăra materialele şi de a da examenele efectiv singur în cele două sesiuni din an. Eu cam aşa am optat până acum şi, cu noua provocare, sper ca până la sfârşitul anului viitor să finalizez acredi­tarea. Este utilă, pentru că unele examene sunt formulate la modul: „Trebuie să achiziţionezi o companie. Ce aţi recomanda directorului general?”. Adică se pune accent mult mai mult decât pe ceea ce înveţi în facultate, adică partea teoretică. ACCA ajută mult pe partea practică.

Înainte de Diverta, ce alte joburi aţi mai avut?
Primul meu job a fost pe perioada studenţiei. Cum sunt din Mangalia, pe timp de vară, din anul doi de fa­cultate am avut un job de gestionar la Spring Time din Neptun. În timpul anilor de studii, am fost şi într-o organizaţie studenţească, BEST Iaşi. Această activitate voluntară m-a ajutat mult la interviul de angajare, pentru că recrutorii au pus accent mai mult pe partea practică. După finalizarea facultăţii (Facultatea de Finanţe Bănci de la Iaşi – n.r.), am venit în Bu­­cureşti în toamna anului 2003 şi m-am dus la cei de la Spring pentru că aveam ex­perienţă în companie, unde am avut un început de vreo trei – patru luni, până mi-am găsit un alt loc de muncă la DHL Delamonde Logistics. Acolo am intrat pe poziţia analist KPI, după care am intrat în departamentul financiar, economist, ca senior accountant, contabil-şef, timp de doi ani jumate-trei. Asta a fost evoluţia mea la DHL. Apoi mi-am zis că nu mai puteam avansa mai mult de atât şi mi-am dorit postul de director financiar şi am început să aplic.

Creşterea cifrei de afaceri cu 15% faţă de 2009 va implica şi personalul Diverta?
La nivel de disponibilizări, 
ne-am adaptat rulajului din 2009, care a scăzut cu 30%, ca şi salariile. Am redimensionat departamente, pentru că am fost nevoiţi să ne adaptăm costurile, încercând să rămânem cu aceleaşi vânzări per angajat. În 2010, să zicem că vom merge mai departe aşa cum suntem. La momentul actual, nu avem un plan pentru reduceri de personal. Sperăm ca vânzările să meargă aşa cum le-am estimat şi să nu mai fim nevoiţi să luăm astfel de decizii.

Ultimul barometru de cultură, realizat de Centrul de Studii şi Cercetări în Domeniul Culturii în 2009, anunţa înregistrarea celui mai mic consum de cultură din ultimii cinci ani (vânzările de muzică au scăzut cu 33%, iar 52% din interviaţi nu cumpără cărţi). În ce măsură mai reprezintă cultura o afacere?
Sunt oameni care cumpără carte şi chiar dacă consumul de cultură pe cap de locuitor este scăzut, eu cred în vânzarea de cultură. Anul acesta ne vom axa pe raioanele de jucării, dar cartea, muzica vor rămâne ca pondere la fel. Noi am crescut jucăriile, dar am scăzut IT-ul pentru că necesita o finanţare mai mare.  

„Prefer să citesc 
cu cartea în mână”

Când aţi citit ultima carte şi care a fost? Cum preferaţi să citiţi?
Ultima carte a fost despre leadership. Am procurat-o într-o excursie la Londra şi se numeşte „The 21 Indispensable Qualities of a Leader: Becoming the Person Others Will Want to Follow”, scrisă de John C. Maxwell. Prefer să citesc cu cartea în mână, chiar dacă celălalt segment (audiobook, eBook – n.r.) se dezvoltă. Beletristica va rămâne în continuare citită pe print.

Constat că cea mai recentă carte citită de dvs. este una care ajută la dezvoltarea profesională. Încurajaţi citirea de astfel de lecturi?
Chiar săptămâna trecută am dat câte două cărţi angajaţilor noştri: „Jack Welch se destănuie”, de Janet Lowe (despre leadership – n.r.) şi „Pe locuri, fiţi gata, ŢINTIŢI!”, de Michael Masterson (despre succesul în afaceri – n.r.). Unul dintre manageri pornind de la una din cărţi – semn că sunt şi citite – mi-a dat un citat: „Trebuie să ai mereu angajaţi de nota zece şi nu merge să faci compromisuri ca să ai şi angajaţi de nota şapte, opt”.

În contextul actual economic, numărul angajaţilor este redus, sarcinile de lucru cresc, 
iar uneori chiar şi salariile 
se micşorează. Cum conside­raţi că ar trebui să reacţioneze angajatul român în situaţia 
de faţă?
Angajatul trebuie să se focuseze pe performanţă. Mulţi dintre angajaţii noştri, după reducerile de salariu şi după ce am rămas într-un număr mai mic pe anumite departamente, au eliminat activităţile care nu le aduc rezultate pe termen scurt atât de bune. Şi s-au focusat pe ce este esenţial. Dar să zicem că această criză chiar ne-a ajutat să eficientizăm activitatea din multe departamente.

Câte ore munciţi pe zi? Faceţi parte din generaţia tinerilor workaholici (persoană care munceşte mult – n.r.)?
Muncesc până la 14 ore pe zi, dar cred că este prea mult. Sunt din generaţia tinerilor care muncesc mult, dar ajung departe. Undeva la 10-11 ore este destul. Eu acolo tind 
să ajung.  

În loc de CV
Amalia Buliga a absolvit în anul 2003 Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor – Finanţe Bănci – Iaşi, iar până la finalul anului viitor şi-a propus şi finalizarea acreditării ACCA (Association of Charted Certified Accountants). Experienţa sa profesională se rezumă la aproape trei ani în cadrul DHL Delamonde (2003-2006) şi patru ani pe poziţia de director financiar Diverta (2006-2010). Din luna martie, Amalia Buliga a fost promovată în funcţia de director executiv Diverta, înlocuind-o pe Emilia Canea. Pentru Buliga acest mandat reprezintă o importantă provocare profesională, în actualul context economic global, având ca obiectiv creşterea cifrei de afaceri pe 2010 a diviziei.

Obiectiv 2010
În prezent, Diverta operează în 62 de magazine 
pe piaţa românească. Pentru 2010, Amalia 
Buliga anunţă deschideri de noi magazine, 
precum şi extinderi. „Tocmai ce am extins la Băneasa, deschidem la Arad şi suntem în 
discuţii cu Baia Mare”, precizează CEO-ul Diverta. Pentru noile centre, consilierii de vânzări trebuie să fie apropiaţi de produsele expuse la raft şi să le placă cartea pentru a o putea 
recomanda mai departe.