O recentă hotărâre de guvern (262/2010) aprobă contractul-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în sistemul de asigurări sociale pentru anul acesta. Nu se înregistrează vreo modificare esenţială. Nici Ordinul comun al ministrului Sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 265/408/2010 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a contractului-cadru nu aduce ceva nou. De obicei, medicii ştiu că în fiecare an apare lista cu investigaţiile paraclinice obligatorii, care se cifrează la peste o sută. Există şi cazuri când un laborator renunţă la anumite analize, ele fiind executate la alte unităţi sanitare de acest gen. În genere, laboratoarele noi, moderne, execută cam toate tipurile de analize. Atât Ministerul Sănătăţii, cât şi CNAS solicită dovada capacităţii tehnice a laboratoarelor de a efectua analizele din listă. Numai că anul acesta, din raţiuni greu de descifrat, CNAS a emis adresa 2733 din 14 aprilie (când era deja începută contractarea), care aduce „noutatea” că testul „Babeş-Papanicolau” devine obligatoriu pentru laboratoare. O astfel de investigaţie, pe care femeile ar trebui să o facă anual, este de fapt una care ţine de compartimentul de anatomie patologică. Acest document stipulează însă imperativ că laboratoarele de analize medicale trebuie să efectueze întreaga paletă de analize medicale, CU EXCEPŢIA EXAMINĂRILOR HISTOPATOLOGICE. Ca să încurce laboratoarele, CNAS a transferat investigaţia „Babeş-Papanicolau” la categoria celor de secreţii vaginale. Adică, de la examinări histopatologice la cele de anatomie patologică. Pentru profani n-ar fi mare lucru, tot „patologic”, dar pentru specialişti, da.
Cursa cu obstacole birocratice
Ca să preia şi acest gen de analize, laboratoarele ar trebui să întocmească o întreagă documentaţie. Până acum nu era obligatorie această examinare, fiind trecută la un capitol separat. Unele laboratoare executau acest test, altele nu. Acreditarea trebuia să se facă în doar patru zile. Dar laboratoarele n-au avut timp să se pregătească pentru noul test. Asta înseamnă angajarea unui specialist, medic de anatomie patologică sau biolog cu competenţe speciale (tot mai rari), obţinerea aprobării de la SANEPID, înscrierea la Colegiul Medicilor a noii activităţi, înscrierea în registrul unic al cabinetelor medicale. Toate acestea durează cel puţin două săptămâni. Deci ai pierdut acreditarea. Te şi întrebi, ce-au fost autorii acestui „transfer”, medici sau plăpumari?
Rămase fără acreditare din cauza acestei şmecherii, numai în Bucureşti se vor desfiinţa 30-40 de laboratoare şi vreo sută în ţară. Ce economie s-ar obţine în sistemul sanitar? Aşa s-o fi reformând sistemul de sănătate? Mai ales că din sumele alocate de CNAS cele mai mici sunt destinate laboratoarelor. Un laborator are cel puţin şase angajaţi. Gândiţi-vă câte locuri de muncă se pierd. Un laborator modern reprezintă o investiţie de cel putin 300.000-400.000 euro (aparatură performantă şi reactivi de calitate), care s-ar pierde. La laboratoarele acreditate de CNAS aveau acces persoane care nu dispuneau de banii necesari pentru analize contracost.
Mai există şi alte anomalii. Când populaţia României este supusă riscului de diabet, CNAS a scos dreptul medicilor de familie de a indica analiza hemoglobină glicolizată, care stabileşte cel mai bine diagnosticul şi arată toleranţa la glucoză a celulei. Acum doar nutriţioniştii o pot prescrie. Câţi pacienţi reuşesc să ajungă la nutriţionişti?
După fuga creierelor, după ce că avem cel mai mic număr de medici la numărul de locuitori, asta ne mai trebuia – să limităm accesul populaţiei la servicii de acest gen.