Experiment RL: Există diferenţe între ouăle bio şi cele de baterie?

Experţii nu au ajuns la un consens referitor la efectele nocive asupra consumatorilor de ouă pe care le-ar avea găinile stresate din fermele de păsări. Am vrut să vedem însă dacă măcar după gust specialiştii culinari pot deosebi un ou provenit dintr-o fermă de păsări de unul bio. Rezultatul experimentului realizat de România Liberă a fost surprinzător.

După cum am scris ieri, un reporter incognito al RL a petrecut mai multe zile în două ferme de păsări de lângă Bucureşti (Crevedia şi Mihăileşti). Cu această ocazie, a descoperit că multe găini stau îngrămădite în cuşti insalubre, mişună prin grămezi de dejecţii, mor prin spânzurare sau sunt electocutate ca să stea departe de propriile ouă. Dincolo de faptul că aceste condiţii arată lipsa unui minim respect pentru nişte fiinţe vii, rămâne întrebarea dacă stresul în care trăiesc păsările are efecte asupra calităţii ouălor. Specialiştii au păreri împărţite.

În martie 2010, după izbucnirea scandalului „ouălor stresate”, pr. univ. dr. Mihai Decun prezenta conducerii Agenţiei Naţionale Sanitar-Veterinare un raport în care afirma că ouăle provenite din fermele ecologice (bio) „au o calitate superioară celor de tip convenţional, pentru că nu conţin reziduuri de pesticide, hormoni şi medicamente, au un conţinut mai redus de colesterol şi concentraţii mai mari din vitaminele A, D, E, K, B şi Omega 3″. Acesta citează rezultatele unui studiu efectuat în 2008 de un grup de cercetători din Italia (Hidalgo et co.) şi publicate în Food Chemistry, în care au fost studiaţi 41 de parametri fizici şi chimici ai calităţii ouălor provenite din cele patru sisteme de creştere a găinilor ouătoare (în cuşti, în hale la sol, în aer liber, bio). Concluzia? „Există o diferenţă de ordin calitativ în defavoarea ouălor provenite din sistemul de creştere în cuşti, dar această diferenţă nu justifică diferenţa de preţ”, care e şi de trei ori mai mare. 

Decun subliniază în raportul său că cercetătorii norvegieni au făcut în 2009 un studiu în care arată că „ouăle, mai ales cele provenite din sistemul de creştere de tip intensiv, pot să conţină alţi hormoni, mai ales pe cei de stres, însă prezenţa acestora în concentraţiile obişnuite nu reprezintă un risc pentru consumatorii de ouă”. Deşi profesorul Mihai Decun a prezentat dovezi care arată că „ouăle de cuşcă” conţin hormoni de stres, Consiliul Ştiinţific al ANSVSA a votat în unanimitate că „nu există dovezi ştiinţifice care să demonstreze prezenţa hormonilor stresului în ouă sau a faptului că ouăle provenite de la găini crescute în cuşti sunt toxice”. „Oul stresat” nu există, spune şi pr. univ. dr. Ilie Van, pre­şedintele Uniunii Crescătorilor de Păsări din România (UCPR): „Indiferent în ce sistem e crescută găina, ea concentrează în ou ce are mai bun în ea, fiindcă oul este element de reproducere a păsărilor. În el regăsim toţi principii nutritivi necesari dezvoltării viitorului embrion””.

Ghici care-i oul bio şi care-i de baterie?

În ceea ce priveşte efectele negative ale stresului găinilor asupra sănătăţii oamenilor nu există, aşadar, o opinie unitară. Am vrut să vedem dacă există diferenţe sesizaabile între tipurile de ouă de pe piaţă în ceea ce priveşte gustul acestora. În acest scop am invitat trei experţi culinari de top la un test, pentru a constata şi defini eventuale diferenţe între oul bio şi cel provenit de la găina crescută „la baterie”. Degustători au fost Maria Popa, bucătăreasa ambasadorului Marii Britanii, cea care a gătit inclusiv pentru vicepreşedintele Joe Biden la vizita sa în România, Iakob Haus­mann, realizatorul emisiunii „Hai să bucătărim” de la TVR, şi  Victor Melian, cel care a produs pentru Realitatea TV emisiunea culinară „Mănânc, deci exist”. Toţi trei sunt foşti sau actuali proprietari de restaurante de lux în centrul Capitalei, fiind foarte sensibili la tot ce poate însemna plus valoare pentru clientela de top. Criticilor culinari le-au fost servite „în orb” trei tipuri de ouă gătite: ou fiert, ochi şi omletă pentru degustare, în dublă variantă „bio” – şi „de baterie”.

De asemenea, au fost rugaţi să le analizeze vizual şi să le ghicească şi în varianta ou crud. Nici unul dintre cei trei profesionişti ai bucătăriei nu a „ghicit” oul „bio”, confundându-l cu varianta „de baterie”, nereuşind să perceapă nici o diferenţă între gustul celor două tipuri de ou şi lăsându-se păcăliţi de culoarea „galben-portocalie, foarte naturală”, a gălbenuşului oului „de baterie”, comparativ cu cea „galben-spălăcită” a oului organic. Iakob Hausmann punctează că mai important decât disputa creată în jurul calităţii nutriţionale a ouălor provenite din diverse sisteme de creştere e un alt aspect: „Eu sunt de origine din Elveţia, ţară unde găinile la baterii sunt interzise încă de acum 15 ani. Cei care aleg să nu mănânce ouă de baterie sunt cei care vor să se simtă bine cu ei înşişi, ştiind că păsările de la care provin au beneficiat de tratament etic şi uman din partea crescătorului”. 

Paradisul găinii bio

Dumitru Argeşeanu, primul producător de ouă bio pe piaţa din România, şi-a început afacerea în 2004. Cele 6.000 de găini sunt ţinute închise în hale, la sol, numai noaptea şi pe vreme rea, jumătate din timp petrecându-şi-l în aer liber, unde fiecăreia îi revin 4 mp de spaţiu verde. Hrana păsăretului e 100% organică, lipsită de pesticide, urme de îngrăşăminte, metale grele ori coloranţi artificiali. Ca să nu-şi piardă apetitul pe perioada cât sunt ţinute închise în hală, găinile primesc oţet de mere amestecat cu miere. Apa de băut e trasă dintr-un puţ de mare adâncime, forat la 130 de metri. Eco-ferma nu se poate însă lăuda la capitolul productivitate: „Pe cele 1,2 hectare de iarbă plus 1.000 mp de hală, în sistem convenţional s-ar creşte 117.000 de găini, obţinând 36 milioane de ouă într-un an. În sistem eco se produc doar 800.000 de ouă”. Ce-i drept, preţul lor la producător e de 2,5-3 ori mai mare decât al ouălor de baterie, rata de profit ajungând şi la 20%. În prezent există cinci ferme bio de găini ouătoare (iar a şasea în pregătire), cu o producţie anuală de 6 milioane de ouă, procent infim comparativ cu producţia anuală totală de ouă a ţării: 6,3 miliarde, conform cifrelor furnizate de Uniunea Crescătorilor de Păsări din România (UCPR). 

Un român dintr-o mie ştie ce înseamnă ştampila de pe ou

ONG-ul Vier-Pfoten („Patru lăbuţe”), prima fundaţie care apără cauza găinilor închise după gratii, a făcut un studiu naţional efectuat pe 1.300 de respondenţi cu vârsta între 20 şi 50 de ani, constatând că doar 0,1% din românii chestionaţi cunosc metoda de creştere a găinilor în funcţie de ştampila de pe ou. Ignoranţa românilor în ce priveşte felul în care sunt crescute animalele de fermă e atât de mare, încât nici măcar Veronica Tulpan, coordonatoarea proiectului Vier-Pfoten de sensibilizare a publicului la suferinţa găinilor înainte de începerea campaniei, nu ştia că cifra 3 de pe caserola de ouă însemna că găinile sunt crescute „după gratii” şi că cifra 0 înseamnă că găinile provin din ferme bio.

Sub acoperire

Practicile inumane de creştere a animalelor în ferme sunt un subiect tabu pentru publicul larg, actorii din industria de profil având grijă ca astfel de informaţii să nu se scurgă spre consumatori. Jurnalişti şi membri ai ONG-urilor de protecţie a drepturilor animalelor din întreaga lume au reuşit de-a lungul vremii să se infiltreze şi să filmeze cu camera ascunsă în crescătorii unde animalele erau brutalizate. Ultima dezvăluire despre viaţa chinuitoare a păsărilor care-şi petrec întreaga viaţă în cuşti a fost făcută luna aceasta de către „Societatea Umană din Statele Unite”, care a introdus un investigator în una dintre cele mai mari linii de producţie de ouă. Acesta s-a angajat la două ferme din top 3-ul celor mai mari producători de ouă din SUA şi a descoperit că muncitorii manipulează agresiv găinile, astfel încât acestea ajung cu aripile, picioa­rele şi chiar gâtul rupt. În plus, cadavrele păsărilor erau uitate cu săptămânile în cuşti, până ce ajungeau să se mumifice. 

Fermele nu comentează

Nici una dintre cele două ferme implicate – Crevedia şi Mihăileşti – nu a vrut să comenteze dezvăluirile făcute de România Liberă referitoare la viaţa chinuitoare a găinilor de la Avicola Bucureşti (ferma din Mihăileşti) şi la tratamentele crude aplicate păsărilor la Nutricomb Crevedia. Nici autorităţile sanitar-veterinare nu ne-au oferit o reacţie pe acest subiect. În cursul zilei de ieri am încercat fără succes să intrăm în legătură atât cu directorii DSV Giurgiu, cât şi cu conducerea ANSVSA (unde ni s-a închis telefonul în nas), ca să aflăm dacă organele de control s-au autosesizat în cazul fermei de păsări de la Mihăileşti.