În deceniile care au urmat căderii comunismului, ne-am obişnuit să vedem cum Biserica făcea chetă pentru a ridica noi şi noi lăcaşuri de cult. Acum vreo 10 ani, circula un banc care spunea că este nevoie de biserici pentru ca primăria să placheze cu ele blocurile urâte ridicate pe vremea lui Ceauşescu. Desigur, în parte, avântul imobiliar al bisericilor era justificat. În perioada comunistă, au fost ridicate imense cartiere muncitoreşti, precum Mănăşturul din Cluj, unde nu existau lăcaşuri de cult. Sau, atunci când existau, acestea erau total insuficiente. Iată că au apărut şi iniţiative care se referă şi la bunăstarea materială, nu doar la cea spirituală a enoriaşilor. Proiectul de la Chinteni, unde 27 de familii au primit şi vor primi case ca urmare a unei iniţiative bisericeşti, este un bun exemplu în acest sens. Este surprinzător faptul că acest proiect a pornit din partea unei biserici sărace, Biserica Greco-Catolică, cea care a fost deposedată total de proprietăţi în timpul comunismului. Rămâne de văzut dacă şi alte culte vor fi capabile să urmeze acest model de implicare socială.
