Cunoscând birocraţia din România, dificultatea cu care se obţin fonduri, ca să nu mai vorbim despre mentalitatea românilor, proiectele derulate de fundaţia Adept în zona Târnava Mare par ireale. În 2004, membrii fundaţiei şi-au propus să conserve o zonă de aproape 85.000 de hectare, însă lucrurile au început să se mişte abia un an mai târziu, când au reuşit să obţină banii necesari. „Un an de zile ne-am chinuit să obţinem finanţări, pentru că reprezentam o organizaţie nouă, nimeni nu ştia cine suntem. În 2005 am depus un proiect la guvernul Angliei, în cadrul The Darwin Initiative, a fost aprobat, apoi aveam nevoie de cofinanţare, care a venit de la Orange România. Aşa a început practic Fundaţia Adept”. Prima acţiune a fost un studiu extins pe teren, pentru a identifica toate tipurile de habitate, plantele, speciile de animale, păsări, insecte. Dar în timpul studiilor şi-au dat seama că nu pot conserva zona fără să implice şi oamenii, singurii responsabili de biodiversitatea din zonă. „Ne-am gândit să-i moti- văm să continue ceea ce ştiu să facă. Şi atunci am pornit pe partea de dezvoltare rurală, încercând să găsim tot felul de modalităţi care să aducă oamenilor venituri”.
Promovarea produselor tradiţionale a început în 2006, când Adept s-a asociat cu Slow Food International şi tot în acelaşi an a participat la primul târg internaţional. S-au axat pe gemuri, pentru că nu reprezentau nici un fel de risc din punct de vedere al consumului. „A fost greu la început, pentru că nimeni nu credea că ceea ce le propuneam va avea şi un rezultat bun. În primul an abia am reuşit să strângem 1.500 de borcane, de la vreo 10-15 producători”. Cei de la Slow Food au plătit transportul şi cazarea pentru un grup mai mare şi în primul an au mers şapte persoane, dintre care cinci producători. „Evenimentul a avut un impact atât de puternic asupra lor, încât au început să vină ei cu propuneri. A fost click-ul care a declanşat interesul”. Acum, producătorii din zona Târnava Mare participă la mai multe evenimente în ţară ori străinătate, primesc comenzi din Italia, din Anglia, au reuşit să intre şi pe piaţa din Bucureşti, iar interesul pentru produsele lor creşte.
Practic, Fundaţia Adept şi-a început activitatea în 2006, an în care nu avea încă un sediu, iar până în 2010 a reuşit să transforme multe proiecte în realitate. Există un centru de procesare a legumelor şi fructelor, dar şi centre de colectare a laptelui, apoi producătorii folosesc uscătoare solare, ce-i ajută să usuce plantele fără ca ele să-şi piardă calităţile, iar de anul trecut au început să planteze cânepă, pentru ulei şi fibră, şi asta pentru că mai mulţi fermieri vor să reia procesul de prelucrare a fibrelor. „Acum suntem în discuţii cu Banca Mondială. În ţară există 16 comune în care, printr-un proiect cu Banca Mondială, toate intabulările vor fi aduse la zi. Dintre cele 16 comune, una este Saschiz şi nu ne va costa nimic”. Turismul este la fel de important precum dezvoltarea economică a zonei. „Înainte, zona mi se părea săracă, uitată de lume, fără locuri pe care le caută în general tinerii. Cu timpul am realizat că este cu totul altceva, această conservare atrage un alt tip de turist sau turism. Mai multe grupuri de la câteva universităţi străine au anunţat deja că vor veni să studieze plantele ori păsările. Au nevoie de transport, au nevoie de cazare, de ghid, de mâncare. Automat, lucrurile se leagă”.
Din vorbele lui Cristi reiese că o astfel de iniţiativă poate fi derulată de oricine, oriunde, mai ales că el, la finele fiecărui an, ne vorbeşte despre o lungă listă cu proiecte „bifate”. Şi de fiecare dată i se pare puţin, ar vrea să facă mult mai multe. „ Mori de vânt?!?! Au fost multe… Ne-am luptat cu autorităţile, ne-am luptat cu oamenii, cu mentalităţile (încă o mai facem), ne-am luptat pentru obţinerea fondurilor, dar am vrut să demonstrăm şi vrem în continuare să demonstrăm că se poate. Plus că pe mulţi oameni din zonă îi cu- nosc, mama mea locuieşte în Viscri. Totul a pornit ca o ambiţie personală, să demonstrez că se poate face ceva şi în zona rurală. Mulţumirea noastră cea mai mare este faptul că oameni din diverse colţuri ale ţării au început să sune şi ne întreabă dacă pot veni să vadă cum se desfăşoară totul, dacă putem să-i ajutăm cu sfaturi, cu schiţe. Pentru noi nu poate fi decât un motiv de bucurie, ceea ce facem noi este un lucru bun, este apreciat. Dacă se poate multiplica în toată ţara, Doamne ajută!”