Mai mult de 450 de specii diferite de animale, de la păsările flamingo la berbeci, delfini sau peştii de acvariu guppy înregistrează forme variate de activitate sexuală între exemplare de acelaşi sex, scrie The New York Times. Totuşi, o astfel de descoperire poate dezorienta atât cercetătorii în domeniu, cât şi oamenii obişnuiţi, care până acum au văzut animalele ca fiind strict „heterosexuale”.
Acum câţiva ani, fosta primă doamnă a Americii, Laura Bush, a lăudat albatroşii de Laysan pentru angajamentele pe viaţă pe care şi le fac unul altuia. Lindsay C. Young, un biolog care a studiat timp de mai mulţi ani colonia de la Kaena Point, din regiunea de nord-vest din Oahu, Hawaii a spus: „Se presupune că ar fi modele ale monogamiei: un mascul şi o femelă. Dar n-aş băga mână în foc că ceea ce se vede este neapărat un mascul şi o femelă”.
Albatrosul de Laysan este o pasăre marină cu aripile de aproape un metru şi cu un cioc galben pal. În fiecare noiembrie, o colonie mică de astfel de albatroşi se adună într-un loc numit Kaena Point. Fiecare pasăre şi-a petrecut ultimele şase luni în singurătate şi a venit la locul de împerechere pentru a se reuni cu perechea sa. Albatroşii pot trăi până la 60 sau 70 de ani şi de obicei se împerechează cu aceeaşi pasăre în fiecare an, pe viaţă. „Rata lor de divorţ”, după cum o numesc biologii, este printre cele mai mici din rândul păsărilor.
Sunt aproape 120 de albatroşi capabili să se înmulţească în colonie, şi fiecare îşi caută în mulţime acel albatros-pereche cu care a aşteptat să facă sex. Odată regăsite, păsările se vor reproduce şi vor cloci un singur ou, timp de 65 de zile. Ele fac cu schimbul: una dintre păsări stă la cuib, în timp ce cealaltă pleacă după mâncare. Cuplurile îşi curăţă fulgii şi penele şi se angajează în comportamente elaborate de împerechere.
Young a studiat albatroşii din Oahu încă din 2003; colonia a reprezentat tema dizertaţiei sale de doctorat de la Universitatea din Hawaii, Manoa, pe care şi-a prezentat-o primăvara trecută.
În documentarea pentru lucrare, Young şi un coleg de-al său au descoperit, aproape accidental, că o treime din perechile de la Kaena Point era de fapt formată din două păsări femelă, nu dintr-un mascul şi o femelă. Albatroşii de Laysan sunt una dintre nenumăratele specii în care cele două sexe arată aproape identic.
Multe dintre perechile femelă-femelă de la Kaena Point şi dintr-o colonie de la Kauai, studiată de colegul său, au fost împreună timp de 4, 8 sau chiar 19 ani. Perechile femelă-femelă îşi cloceau împreună ouăle, creşteau puii şi păreau în general un cuplu „heterosexual”.
Young nu foloseşte niciodată termenul „cupluri heterosexuale” şi este vehementă împotriva numirii celorlalte păsări „lesbiene”. Unul dintre motive este că perechile de acelaşi sex par să facă tot ceea ce un cuplu mascul-femelă face, mai puţin sex, iar
Young nu este sigură dacă acest comportament se califică drept lesbianism. „Lesbiană este un termen uman. Studiul este despre albatroşi, nu despre oameni”, a spus ea.
Totuşi, acest tip de comportament nu este întâlnit numai în rândul albatroşilor de Laysan, ci şi la un număr mare de alte specii din regnul animal. O femelă koala, de exemplu, poate forţa altă femelă să întreţină un fel de relaţii sexuale. Delfinii masculi de pe râul Amazon au, de asemenea, astfel de comportamente. În rândul multor specii, sexul homosexual a fost regăsit sporadic, dar se pare că există unele cazuri de animale care se angajează exclusiv în acest tip de sex.
Timp de secole, acest tip de observaţie a ţinut mai mult de sfera curiozităţii, în loc să fie un subiect de cercetare în toată regula. Biologii au încercat să explice ce au văzut prin prisma faptului că este un lucru lipsit de însemnătate într-un univers în care comportamentul animal este concentrat pe reproducere. Spre exemplu, un primatolog care a observat doi urangutani făcându-şi unul altuia o felaţie a spus că motivul real este doar unul nutriţional.
În ultimii ani însă, mulţi cercetători au început să privească obiectiv sexualitatea între animalele de acelaşi gen, abordarea fiind de data aceasta ştiinţifică, dar dificilă. Pentru Young, existenţa unui număr atât de mare de perechi de albatroşi femelă-femelă ridică totuşi alte întrebări. Una dintre cele mai intrigante este clasificarea acestui subiect. „Această colonie are la propriu cea mai mare proporţie de animale homosexuale, dar nu ştiu dacă acesta este termenul corect”, a spus Young.
Acum doi ani, Young a publicat o scurtă lucrare, împreună cu doi colegi, pe tema homosexualităţii albatroşilor, în care au spus clar şi obiectiv ce au descoperit. La câteva zile, jurnaliştii au început să ceară mai multe detalii, vestea s-a raspnadit pe Internet, oamenii au comentat online şi cercetarea a fost considerată „un efort de a umaniza animalele sau de a involua oamenii”. Întrebarea ridicată a fost dacă oamenii ar trebui să accepte tot ceea ce fac animalele şi să le ia exemplul, doar pentru că este „natural”.
O publicaţie din Denver pentru părinţii gay şi-a lansat un nou slogan pentru cititori- „Bine aţi venit în comunitatea extinsă a albatroşilor homosexuali”, şi o organizaţie pentru drepturile homosexualilor i-a trimis lui Young un mail în care o ruga să arboreze un steguleţ deasupra fiecărui cuib de perechi de albatros lesbiană-lesbiană, pentru a le identifica şi pentru a arăta solidaritatea faţă de ele.
O femelă de Laysan este fizic capabilă să clocească un singur ou pe an. Totuşi, încă din 1919, biologii au observat periodic cuiburi cu două ouă înăuntru. În 1968, cercetătorul Harvey Fischer a făcut o observaatie zilnică de şapte ani pe 3440 cuiburi diferite. Concluzia lui a fost că „două ouă într-un cuib indică faptul că două femele folosesc acelaşi cuib, chiar dacă în momente diferite”.
O altă variantă ar fi fost că una dintre femele îşi aşeza oul în ciubul nepotrivit, explicaţie care a fost după aceea folosită la scară largă, excluzându-se lesbianismul. Brenda Zaun, biolog la Serviciul animalelor sălbatice din America, a motivat: „Nimeni nu s-a gândit vreodată la sexul păsărilor”.
Zaun a studiat colonia Kauai la 40 de ani după Fischer şi a observat că anumite cuiburi au câte două ouă ani la rând, iar aceste „cuiburi duble” nu erau la întâmplare, deci greşirea cuibului nu ar fi reprezentat o explicaţie. Zaun a luat mostre de pene din cuib şi a rugat-o pe Young să determine genetic sexul păsărilor, în laborator. A descoperit că fiecare pasăre era femelă. Apoi, Young a făcut acelaşi experiment la Kaena Point, şi a aflat că 39 dintre cele 125 de cuiburi din Kaena erau cuiburi aparţinând cuplurilor femelă-femelă. Se pare că aceste femele au ales varianta să copuleze rapid cu masculi, dar să îşi clocească ouăle cu femele.
„Există încă o prezumţie de heterosexualitate la scară largă. Indivizii, populaţiile şi speciile sunt considerate integral heterosexuale până la proba contrarie”, a spus Bruce Bagemihl, biolog. Bagemihl numeşte acest lucru o „prejudecată heterosexistă”. În 1999, biologul a publicat lucrarea „Exuberanţa biologică”, unde a arătat că prejudecăţile biologilor au marginalizat homosexualitatea animală în ultimii 150 de ani, uneori din naivitate, alteori din dezgust. Comportamentele de curtare între două animale au fost descrise în literatura de specialitate ca „exerciţiu” sau „practică”. Sexul homosexual între struţi a fost interpretat de un cercetător ca fiind „o pacoste care se tot repetă”.
„Cartea lui Bagemihl a atras atenţia oamenilor că astfel de lucruri se întâmplă în natură, la animale, şi că pot fi studiate cu seriozitate”, a spus Paul Vasey, un primatolog canadian. Totuşi, studierea lor presupune rezolvarea unei enigme: evoluţia se bazează pe scopul animalelor de a se reproduce. „Comportamentul sexual se leagă de reproducere, acesta este principiul de bază. De ce ar investi cineva în acest comportament dacă nu e reproducător?”, a spus ornitologul Richard Prum.
Existenţa comportamentului homosexual la animale poate părea mai mult decât neobişnuită şi ciudată. În ultimul deceniu însă, Paul Vasey şi alţii au început să dezvolte noi ipoteze bazate pe observaţia recentă asupra animalelor, pentru a afla cum au evoluat anumite comportamente.
S-au vehiculat nenumărate idei. Spre exemplu, masculii muştelor de bălegar fac sex cu alţi masculi pentru a-i obosi şi pentru a elimina astfel competiţia pentru femelele disponibile. Unele specii de delfini fac sex între ei când sunt tineri pentru a forma legături şi încredere- dar aceste legături par a fi mai târziu critice pentru reproducere, pentru că la maturitate desfăşoară comportamente sexuale de atragere a femelelor în grup.
Aceste idei explică însă numai comportamente particulare în cadrul anumitor specii. De fapt, o explicaţie unică a acestor comportamente este imposibilă.
„Scopul sexului heterosexual, indiferent de animalele care îl practică, este reproducerea primară. Dar asta nu ar trebui să ne păcălească şi să ne facă să credem că homosexualitatea are un scop echivalent, de organizare- aceste comportamente sunt în opoziţie. Luat în strict, toate aceste animale pur şi simplu fac sex între ele”, a spus Vasey. Marlene Zuk, biolog, este de părere că „animalele sunt copii imperfecte ale oamenilor”.
Este posibil ca aceste comportamente homosexuale în rândul animalelor să nu ofere un avantaj în domeniul evoluţiei, dar nici să nu anuleze tot ceea ce se ştie despre biologie. De exemplu, în ultimii 15 ani, Paul Vasey a studiat macacii japonezi. S-a concentrat în principal pe alegerea femelelor de face sex cu alte femele în timpul sezonului de împerechere. „Nu este funcţional, iar comportamentul nu are nici un scop precis. Femelele fac sex regulat şi cu masculii, probabil pentru a întări legăturile dintre ei. Totuşi, ele sunt capabile să întreţină relaţii sexuale cu orice sex de macac. Pur şi simplu nu şi-au creat un instinct de limitare. Evoluţia nu creează adaptări perfecte. Totuşi, nu este ca şi cum ai spune că homosexualitatea este o greşeală”, a spus Vasey.
În timpul erei victoriene, observaţiile bazate pe comportamentele homosexuale ale unor animale au ajutat la construirea dovezilor pentru imoralitatea homosexualităţii umane, pentru că indivizii se vedeau a fi superiori şi mai civilizaţi decât animalele.
În zilele noastre, oamenii tind să vadă animalele, în special cele care par a fi gay, ca reflecţii ale lor. Ceea ce fac animalele- perceput a fi „natural”- pare să aducă după sine o problemă morală: fără dubii, există în natură o validare a comportamentului uman, indiferent de părerile la scară largă despre homosexualitate.
