Cum a ajuns Strachina capitala traficului de copii?

După ce Râmnicu Vâlcea şi-a câştigat reputaţia de capitală mondială a hackerilor, iar Bacăul şi-a cucerit, acum doi ani, supranumele de capitală internaţională a falsificatorilor de carduri, anul acesta România a mai dat lumii un reper: Ţăndărei. Descinderea fără precedent a 500 de „mascaţi” ai poliţiilor română şi britanică şi ai jandarmeriei, finalizată cu arestarea a 17 romi care duceau o viaţă de lux de pe urma traficului cu copiii semenilor lor săraci-lipiţi, a zguduit orăşelul ialomiţean din temelii şi a ridicat în acelaşi timp o întrebare: cum a ajuns Ţăndărei capitala traficului de copii?

La Strachina începe deşertificarea

Vreo 13.000 de locuitori are oraşul, dintre care, oficial – spune primarul Vasile Sava (PSD) -, cam 2.000 sunt de etnie romă. Neoficial, sunt mai mulţi şi 90% din ei stau în cartierul Strachina, la marginea Ţăndăreiului, un loc ce pare în curs de deşertificare. Cum intri pe aleea principală, ajungi în Afganistanul românesc. Nici urmă de verdeaţă, nici un copac. Până şi iarba se retrage din calea celor ce o tot acoperă cu zoaie, pungi soioase, ţoale nespălate, urină. Pământul pare otrăvit aici.
Te întrebi cum de uliţele astea poartă nume precum „strada Dreptăţii” ori „strada Libertăţii”. În loc de case, cocioabe. Unele au garduri şi porţi, lângă care stau ghem copii de un 1-2, desculţi, năclăiţi, cu mucii groşi întinşi pe faţă. Fraţii lor mai mari răscolesc praful drumului, cu gândul la ziua în care poate îşi vor ridica şi ei palate cu 15-20 de camere, precum cei care-i duc la şterpelit în alte ţări.

„Parlevu franse? Spic ingliş?”

Când vreun necunoscut calcă în Strachina, adună 20 de localnici lângă el mai rapid decât atrage magnetul pilitura de fier. Primarul Sava avertizează că unii vizitatori i s-au plâns de buzunăreală. „Deh, ăia mici sunt şcoliţi afară!”, se arată sarcastic un cetăţean matinal. „Minciuni, numa’ minciuni a scris ziariştii! Cum să ne vindem copiii? Păi ce, dacă nu vrem copii, noi nu ştim să facem chirotaje?”, se dă mare o pirandă sub fustele căreia stau adăpostiţi vreo patru copii. „Cum să dau io copilu’ meu? – ţipă un ţigan de 30-35 de ani. Mai bine îmi pun ştreangu’ de gât!”
Toţi spun că trăiesc din lucrul cu ziua pe la alţii şi din alocaţia copiilor. „Nu ne vindem copiii, n-au fost niciodată afară”, zice o pirandă frumoasă. „Parlevu franse?”, se aude vocea unui băiat din mulţime. Nu, nu ştie cum se scrie. Are 14 ani şi dezinvoltura unuia care şi-a câştigat locul în comunitate. „Abla espaniol? Spic ingliş?” Ştie că asta vor să audă cei care le tot pun întrebări de la o vreme. Adulţii neagă violent vânzarea. O copilă frumuşică, Alexandra, are 13 ani şi se alintă la gândul că se va mărita în Anglia. „7.000 de euro dă pe mine”, zice, fără să ştie exact cine va plăti.

„ONG-urile nu pot acoperi toate zonele”

Singurul proiect pe bani europeni adus în Ţăndărei pentru romi a fost un atelier de termopane, care a „costat” 50.000 de euro. 18 locuri de muncă, spune primarul Vasile Sava. În rest, nimic. Nici Radu Florian, consilierul local pentru romi, nu are soluţii. Activitatea lui se limitează la acordarea asistenţei sociale şi la reclamaţiile romilor. Cu cei de la Direcţia de Protecţie a Copilului Ialomiţa se ţine legătura mai mult pentru informare reciprocă, recunoaşte Sava. Nici măcar organizaţiile romilor nu s-au străduit să croiască programe care i-ar fi putut salva pe puradeii din Strachina de la şcolirea în furturi. „ONG-urile nu pot acoperi toate zonele. Trebuie şi dinspre comunităţi să vină iniţiative”, explică David Mark, liderul Alianţei Civice a Romilor din România, care cuprinde 20 de ONG-uri de profil.
Deşi România a pierdut în fiecare an finanţări de milioane de euro destinate programelor pentru integrarea romilor, ONG-urile româneşti se plâng de lipsă de fonduri. Totuşi, recunoaşte Mark, este şi vina acestor organizaţii că nu au ştiut să întocmească programe bune, prin care să atragă finanţările.
În aceste condiţii, abandonaţi de primărie, de asistenţa socială, ignoraţi până şi de ai lor, ţiganii din Ţăndărei şi-au croit singuri calea. Unii – prin exploatarea copiilor, spun poliţiştii; alţii – prin vânzarea lor către reţelele de traficanţi. Iar singura notăriţă din oraş, care întocmea procurile prin care traficanţii scoteau copiii din ţară, şi-a văzut de treabă atâta vreme cât se ştia acoperită legal.

Singurul proiect pentru romi: 18 locuri de muncă

Nimeni din Strachina nu visează să se mute la Bucureşti sau la Feteşti. Vor direct în Anglia, în Irlanda, în Spania. Indiferent de riscuri. Acolo văd o şansă de a scăpa de sărăcie. În Ţăndărei, nimeni nu s-a ocupat de ei. Sava, edil din anul 2000, aminteşte vag de un atelier de termopane: „În 2006 a fost un proiect -50.000 de euro. S-au creat 18 locuri de muncă pentru romi”. Dar atelierul nu a func¬ţionat niciodată, spune Gelu Duminică, de la Agenţia
Împreună: „A fost o afacere profitabilă a reprezentanţilor comunităţilor locale. Romii au fost pretextul atragerii fondurilor, nu cei care au beneficiat de ele. Nu au fost angajaţi romi la atelier. Din câte ştiu, autorităţile sunt acum cercetate pentru deturnare de fonduri”.

Descinderea mascaţilor

Vizitatori necunoscuţi bântuiau de câteva zile prin Ţăndărei. Unul cu rucsacul în spate – vezi-Doamne, turist!, o tipă cu ochelari de soare, unul cu gagica, nişte tipi care stăteau în spatele blocurilor, în maşini de Călăraşi cu geamuri fumurii. În rest, nimic deosebit. Oraşul pulsa slab, încălzindu-se la soarele încă blând. Şi, deodată, în mugurii zilei de 8 aprilie, 500 de mascaţi au coborât ca nişte păianjeni din elicoptere şi dube şi au năvălit, coşmar de dimineaţă, peste somnul celor mai liniştiţi dintre romii oraşului. Şase căpetenii ale unei reţele de trafic de copii şi alţi 11 aghiotanţi au fost reţinuţi pe loc, după percheziţii desfăşurate în 34 de locuinţe. În monstruoasele vile pe care şi le-au ridicat noii îmbogăţiţi ai amărâtului Ţăndărei, poliţiştii şi jandarmii au găsit arme, acte false pentru copii puşi la cerşit în Marea Britanie, zeci de mii de lire sterline, maşini cu numere de Anglia sau Irlanda despre care polişitii britanici de la Scotland Yard şi cei români deţineau informaţii că proveneau din traficarea de minori racolaţi din cel mai sărac cartier al Ţăndăreiului, fostul sat Strachina. Fagin, crudul personaj din romanul „Oliver Twist”, care obliga copiii să cerşească, avea, la Ţăndărei, cel puţin 17 chipuri.

Un puradel iute „face” 100.000 de lire pe an. Salariul unui director într-o bancă

Un puştan de 14 ani o rupe puţin în franceză, în spaniolă, în engleză. A învăţat limbi străine la şcoală? Hahaha, râde prietenul lui, împingându-l de tot în beleaua în care s-a băgat. Dar el nu se teme: „Am fost 3 ani la şcoală. Da’ am fost 8 ani în Spania şi vreo 3 în Franţa”. Nu ştie de ce a venit înapoi… Ştiu însă poliţiştii londonezi care au coordonat acţiunile de joia trecută, finalizate cu arestarea celor 17 traficanţi de copii: la 14 ani, minorii pot fi arestaţi în Marea Britanie, aşa că sunt ţinuţi la şterpelit portofele până ajung la vârsta asta, după care sunt aduşi înapoi în România şi folosiţi în alte scopuri. Un puştan cu dexteritate poate „produce” 100.000 de lire pe an traficantului, după spusele inspectorului Bernie Gravett, de la Scotland Yard, cel care conduce acţiunile Poliţiei Metropolitane londoneze împotriva traficanţilor. Cam 100.000 de lire sterline pe an câştigă un director dintr-o bancă din Marea Britanie, super-inginerii din construcţii din marile companii multinaţionale din Londra, din care o parte la negru, sau medici specialişti la vârful carierei.

Bulibaşa „muncea la câmp”, cu fiul său

La intrarea în „ţigănie”, în Strachina, prima casă pe stânga nu are două-trei etaje, precum cele din centrul Ţăndăreiului, dar are o curte mare pavată cu dale scumpe pe care odihneau, până la descinderea mascaţior, două-trei maşini cu numere de Marea britanie. „Trăiască Traian şi Limonata”, scrie pe culmea uneia dintre clădiri. Aici stă, zice-se, bulibaşa, Petrică Drăguşin, zis Traian Ţiganu’. Stătea, că l-au ridicat mascaţii, cu tot cu fiul său. Pe bulibaşa l-au luat degeaba, şi pe Titi la fel, zic ţiganii. Radu Constantin, zis Titi Aghiotantul, pe care romii din Strachina îl apără, zic că n-a plecat niciodată din ţară, „ne-a ţinut şefu’ pe toţi, ne-a ajutat cu bani, cu de toate, îi împacă pe toţi”. Măcar bulibaşa a fost în Anglia, cu fiu-său. „S-a dus în vacanţă, două zile, îmbrăcat frumos”, boceşte fără lacrimi nevasta lui, Limonata. Povesteşte fără cap şi coadă lucruri care nu se leagă. Că are o „nepoţică”, de 21 de ani, în Anglia căreia i-a murit bărbatul şi a rămas cu doi copii, dar ea se întoarce, copiii nu. Că ea, Limonata, n-a fost niciodată în străinătate ci a stat aici. Dar se scapă, mai târziu, că a fost în Germania când era mai tânără. Că „pe băiat”, Marius Costel Drăguşin, l-au luat mascaţii la Bucureşti şi uite că nu s-a mai întors. „Băiatul s-a dus, că se ştie curat. Şi a venit mascaţii la 4.00 dimineaţă de-a speriat copiii… Românii e mai răi ca ţiganii”.

În Ţăndărei, românii muncesc la romi

Şomajul în Ţăndărei se apropie de 10%, aşa încât localnicii muncesc pe unde apucă. Chiar la romii ridicaţi de poliţie pentru trafic de minori în Marea Britanie. „Dar bine le-a făcut că i-a arestat pe ţiganii ăştia, că ţine românii la muncă şi când să-i plătească îi dă afară pe poartă!”, strigă în gura mare pe stradă Viorica, o „ţigancă românizată”. Nu e chiar aşa, spune un localnic, dar au fost cazuri.

„Poliţiştii stau la fripturi cu ţiganii, primarul se face că nu vede, iar noi am prins frica lor”, rezumă clar situaţia o vânzătoare de la un mic magazinaş din Ţăndărei”.