Până la Înviere, românii cinstesc Săptămâna Patimilor, fiecare zi din acest răstimp fiind foarte importantă. Apoi, în noaptea de sâmbătă spre duminică, credincioşii întâmpină Învierea.
Arhimandritul Teofil Părăian scrie în „Taina Învierii”, din vo¬lumul „Gânduri bune pentru gânduri bune”: „Deci în ce a constat Învierea Mântuitorului Hristos? A constat în învierea trupului, în unirea lui cu sufle¬tul, deci sufletul la Învierea Domnului Hristos s-a unit cu trupul Domnului Hristos şi prin putere dumnezeiască a înviat din morţi. Despre acest lucru e scris în Sfintele Evanghelii, în cele patru Evanghelii. Fiecare evanghelist prezintă Învierea Domnului Hristos ca o realitate, nu o explică, nici nu face aprecieri asupra Învierii, ci fiecare evanghelist prezintă Învierea ca o realitate, ca ceva care s-a întâmplat”.
Până la Înviere, poporul român cinsteşte Săptămâna Patimilor, fiecare zi fiind foarte importantă, dar mai ales Joia Mare şi Vinerea Seacă. Ultima mai este numită şi Vinerea Paştelui, Vinerea Patimilor şi Vinerea Mare. I se zice Vinerea Seacă pentru că foarte mulţi români obişnuiesc să ţină post negru, adică nu mănâncă şi nu beau nimic toată ziua, ca să fie feriţi de toate bolile, să li se dăruiască mulţi ani cu sănătate. Se ţine ca o sărbătoare, fiind mare primejdie peste cel ce ar lucra în această zi. Cam tot ce fac femeile în această zi se rezumă la vopsirea sau încondeierea ouălor şi pregătirea pascăi pentru Paşte. Se mai zice că, dacă plouă în Vinerea Seacă, anul va fi mănos, iar de nu plouă, va fi neroditor.
Oamenii, mai ales tineretul, nu doar că se mărturisesc şi se curăţă de toate păcatele, dar se şi scaldă în apă curgătoare sau în lac, ca Sfânta Înviere să-i afle pe deplin curaţi, atât sufleteşte cât şi trupeşte. Seara, are loc Prohodul Domnului. În unele locuri, când se ocoleşte bise¬rica, femeile lipesc de cruci, la morminte, lumânări de ceară curată şi apoi bocesc. După ce s-a scos Sfântul Aer, nu se mai trag clopotele până în zorii zilei de Înviere, ci se bate doar toa¬ca. Apoi, în curăţenie şi smerenie, se aşteaptă Învierea, Paştele fiind, la români, cea mai importantă sărbătoare a anului.
Se spune că, prin Învierea Mântuitorului, Raiul se des¬chide tuturor sufletelor reţinute în prinsoarea iadului, începând de la Adam şi până la venirea lui Iisus. De la Înviere, fiecare participant la slujbă se întoarce acasă cu lumânarea aprinsă de la biserică. Ajungând acasă, fiecare stinge lumânarea în grindă, afumând grinda în semnul crucii. Lumânarea aceasta e păstrată peste tot anul, ca să poată fi aprinsă la primejdii, cum ar fi ruperea vreunui nor, grindină, ful-ger, tunet şi trăsnet.
Se spune că, prin Învierea Mântuitorului, Raiul se deschide tuturor sufletelor reţinute în prinsoarea iadului, începând de la Adam şi până la venirea lui Iisus.