Încă mai trăiesc oameni care au apucat să-l vadă pe rege la săniuş cu copiii localnicilor, în excursii alături de colegii de clasă sau gonind cu automobilul pe străzile abrupte ale oraşului.
sursa album foto: Istorie în culori (Facebook)
Un copil frumos, modest şi educat, ajuns un adolescent distins, cu un destin dramatic – aşa îl descriu oamenii locului, încă foarte legaţi de tot ce a însemnat monarhia pentru ţara noastră.
Regele Mihai s-a grăbit să vină pe lume la 7 luni. A deschis ochii la Sinaia, în vila Foişor aflată pe Domeniul Regal, în vecinătatea Peleşului şi a Pelisorului. N-a fost o naştere uşoară, după cum consemna chiar bunica lui, Regina Maria, care a descris starea pruncului ca fiind “destul de satisfăcătoare”.
Micul principe, devenit apoi micul rege, s-a întors an de an la Sinaia, reşedinţa de vară a Familiei Regale. Stătea mai mult la Foişor dar, aşa cum se cuvine unui înalt monarh, i-a fost rezervat un apartament şi în Castelul Peleş, la etajul doi.
Mircea Hortopan, directorul de patrimoniu al Castelului Peleş: ”Bunica lui, Regina Maria şi mama sa, Principesa Elena, au hotărât că în timpul zilei, micul rege să îşi petreacă ziua aici, fie jucându-se, fie făcându-şi lecţiile cu profesorul Nicolae Saxu. Decorația iniţială a apartamentului de oaspeţi a fost schimbată, pereţii erau coloraţi în brun, erau lemn natur, şi în 1927 pereţii au fost vopsiți în alb. Pentru că în epoca era considerată o culoare mult mai potrivită pentru un copil.”
Rigorile protocolului regal şi eticheta strictă impusă de statutul de Rege erau adesea lăsate la o parte la Sinaia. Miky, aşa cum îi spuneau apropiaţii, sau Mihăiță, era văzut adesea cu oile la stâna regală de sub munte, cu sania pe derdeluş, ori cu bicicleta în curtea palatului.
Mircea Hortopan, directorul de patrimoniu al Castelului Peleş: ”Micul rege se juca, scria, citea şi era de fapt foarte pasionat de tehnică de mic. Asta e o certitudine.”
Înotul, echitaţia şi schiul erau obligatorii în instrucţia unui monarh cu o educaţie desăvârşită.
Încă de mic, regele era pasionat de tehnică şi automobile. Avea doar şase ani când a primit prima sa maşina. Şi era încă un copil când a luat şi prima lecţie de şofat. “Cred că m-am născut cu volanul în mâna” obişnuia regele să spună.
Aurelian Soroceanu, fost profesor de sport: ”În momentul când venea cu suită era însoţit întotdeauna de cineva din securitatea statului. Aşa-i plăcea să îl piardă pe drum pe ăla, că el aşa de bine șofa, şi în unele curbe băga cât putea el de tare şi ăla îl pierdea. Şi el venea şi în loc să vină la castel aicea, se băga pe intrarea spre Târgoviște şi îi plăcea să îl vadă pe ăla cum l-a pierdut şi băga alertă în toată poliţia, cum era pe vremuri.”
