Astazi se implinesc 20 de ani de cand a fost lansata public Proclamatia de la Timisoara, primul document programatic care propunea dupa caderea regimului Ceausescu directiile majore pe care ar fi trebuit sa mearga tara pentru a reveni la radacinile sale sanatoase si, in acelasi timp, pentru a putea intra repede in lumea democratiilor consolidate. Cele 13 puncte ale Proclamatiei ar fi putut sa fundamenteze un nou cadru legal prin care sa se delimiteze noul stat de vechea putere comunista. Vestitul Punct 8 al Proclamatiei propunea o lege electorala care "sa interzica pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatura, pe orice lista, al fostilor activisti comunisti si al fostilor ofiteri de Securitate", pentru ca "prezenta lor in viata politica a tarii este principala sursa a tensiunilor si suspiciunilor care framanta astazi societatea romaneasca.
Pana la stabilizarea situatiei si reconcilierea nationala, absenta lor din viata publica este absolut necesara". Tot la Punctul 8 al Proclamatiei de la Timisoara aparea propunerea prin care legea electorala sa le "interzica fostilor activisti comunisti candidatura la functia de sef al statului", fiindca "presedintele Romaniei trebuie sa fie unul dintre simbolurile departarii noastre de comunism". Documentul programatic explica totusi ca "a fi fost membru de partid nu este o vina", cata vreme statul comunist conditiona viata individului de carnetul rosu; "activistii au fost insa acei oameni care si-au abandonat profesiile pentru a sluji Partidul Comunist si a beneficia de privilegiile materiale deosebite oferite de acesta".
Punctul 8 al Proclamatiei de la Timisoara cerea lustrarea persoanelor care au colaborat cu vechiul regim, motivand la Punctul 7 aceasta propunere prin faptul ca Revolutia din 1989 nu a avut ca scop sa-i propulseze pe disidentii anticeausisti in fruntea tarii, mai cu seama ca acestia ar fi putut sa se disocieze de dictatura inca din 1979, cand vechiul comunist Constantin Parvulescu a spus, in plin congres PCR, ca este impotriva realegerii lui Nicolae Ceausescu: "Lasitatea lor ne-a costat inca zece ani de dictatura".
Daca in 1990 principiile Proclamatiei de la Timisoara ar fi fost acceptate si s-ar fi adoptat repede o lege a lustratiei, Ion Iliescu n-ar mai fi putut fi ales presedinte de trei ori. Romania n-ar mai fi fost ultima tara care pleaca din Pactul de la Varsovia, Piata Universitatii n-ar mai fi avut loc, iar investitorii s-ar fi inghesuit sa cumpere intreprinderile autohtone inainte sa fie furate de directorii lor. Pe valul de simpatie creat o data cu prima revolutie transmisa in direct la televizor, Romania ar fi putut sa plece repede din zona gri pentru a se instala confortabil in Europa.
Daca ar fi avut o lege a lustratiei in 1990, Romania n-ar fi fost singura tara din fostul lagar socialist care a semnat in 1991 un tratat de vasalitate cu URSS. Daca ar fi avut o lege a lustratiei, Romania nu ar mai fi fost impartita intre fostii ofiteri de Securitate deveniti peste noapte afaceristi verosi. Daca Romania ar fi avut o lege a lustratiei, capitalismul autohton n-ar fi ramas de cumetrie, iar politica romaneasca n-ar mai fi fost facuta doar pe baza intereselor de gasca. Daca ar fi avut o lege a lustratiei, statul pe loc n-ar mai fi fost in Romania o tactica permanenta. Daca ar fi avut o lege a lustratiei, Romania s-ar fi putut schimba mai repede si mai cu folos, soselele precare ar fi fost inlocuite cu autostrazi, cea mai buna infrastructura de cale ferata din Europa Centrala n-ar fi fost pusa pe butuci, salariul mediu ar fi fost ca in Cehia sau Polonia – intre 800 si 1.000 de euro –, mediile de informare n-ar fi fost la indemana mogulilor.
Romania a pierdut in 1990 startul din cauza instrumentelor represive folosite de Ion Iliescu, din cauza ca acest comunist cu staif a fost convins greu ca economia de piata e mai buna decat cea planificata, din cauza ca si-a bazat multa vreme puterea pe informatiile arhivelor Securitatii. Romania a pierdut startul din cauza ca parlamentarii n-au vrut niciodata sa accepte lustratia, preferand sa privatizeze Securitatea in locul economiei. La 20 de ani de la Proclamatia de la Timisoara, bilantul moral este descurajant, desi Romania a recuperat o parte din terenul pierdut o data cu aderarea la NATO si UE.
