» Sa cauti oportunitati urmarind curentul principal din mass-media e cea mai neinspirata decizie pe care o poti lua. Poti fi sigur ca, in momentul in care se vorbeste mai mult despre un subiect, "banii inteligenti" ies din acel activ, facand loc maselor.
» Vorbim astazi de varfurile petrolului, saga euro-dolar, cantecele de sirena ale brokerilor pentru SIF-uri si, mai nou, Fondul Proprietatea.
In vara anului 2008 vorbeam cu unul dintre analistii Money Channel, fost analist al companiei de brokeraj WBS. Subiectul zilei era pretul petrolului. "Unde se va opri oare?", ne intrebam atunci. Ei bine, omul, de a carui inteligenta nu ma indoiesc, imi spunea convins: "Nu vei mai vedea de-acum petrolul sub 100 dolari". si a fost 35 de dolari chiar inainte de sfarsitul acelui an. E drept, atunci nu se vorbea prea mult de Goldman Sachs. Piata era insa intoxicata de rapoarte pesimiste legate de resursele de petrol, mass-media de specialitate erau focalizate pe asta, se crease un curent de opinie in favoarea investitiilor in petrol (contracte futures sau actiunile companiilor care extrag titeiul). Treptat, pe masura ce baietii destepti isi inversau pozitiile, aceste voci alarmiste au scazut tonul; s-a vorbit din ce in ce mai mult de reducerea cererii in perioada de recesiune care urma, iar pretul a scazut pentru ca nou-venitii, desi convinsi ca fac afacerea vietii, nu au putut sustine prin noi achizitii pretul.
S-au gasit intre timp noi campuri petroliere? Bineinteles ca nu; focalizarea mass-media si a analistilor s-a schimbat insa radical! Va veni vremea cand rapoarte noi vor fi activate. "Lumea mai are petrol doar pentru o generatie", vor titra ziarele si burtierele programelor de stiri. Nici o manipulare nu se pierde, toate se transforma.
Perceptia creeaza realitatea
Putini mai simt acum amenintarea disparitiei petrolului. Asta nu inseamna ca isteria nu va fi reambalata curand. Cine realiza amenintarea deficitelor mari ale porcusorilor acum 3 luni (tarile PIIGS)? Acestea existau insa bine-mersi in bugetele Greciei, Italiei, Irlandei, Spaniei, Portugaliei. Dintr-o data, presa a inceput sa vorbeasca insa de falimentul Greciei, despre problemele insurmontabile ale Spaniei etc. S-au facut bani buni pariind pe scaderea euro in fata dolarului, iar aparitia brusca a pesimistilor poate fi pusa si in relatie cu o isprava din lumea bondurilor in decembrie. Investitorii (in special China) au inceput sa renunte la bondurile americane, speriati de dezechilibrele care se acumuleaza – tiparirea de bani si oferirea lor cu dobanda zero, programe faraonice de stimulare a economiei etc.
Peste 50 miliarde dolari in hartii de tezaur s-au cerut convertite in cash numai in ultima luna a anului trecut (precedentul record – 44 miliarde in aprilie 2009). Ei bine, cum refluxul investitorilor impunea o crestere de dobanda pentru calmarea si reatragerea lor, iar o tara supraindatorata precum SUA nu poate accepta usor asa ceva, s-a gasit repede o solutie: petarda care a explodat in Europa le-a dat de inteles indecisilor ca tot dolarul e mai sigur.
Manipulari cu pretul activelor
Rapoartele fanteziste ale brokerilor au facut de multe ori subiectul ironiilor noastre. Va amintiti cum se mai spunea prin 2007 ca n-are nici o importanta nivelul dividendelor (cu referire la SIF-uri), ca mai importante sunt activele (aici se reambala mitul listarii Erste si al impactului sau)? Am dat cu ochii, in ultima vreme, de tot soiul de rapoarte entuziaste pe Fondul Proprietatea (cel mai recent al Intercapital), prin care se recomanda cumparare in vederea listarii, recalculandu-se avantajos valoarea activelor. Nimeni nu pare sa sublinieze un mic detaliu: investitorii ar trebui sa fie pasionati de dividende, si nu de activele unei companii, target cu care risca sa ramana cu ochii in soare (cei care au cumparat actiuni Timpuri Noi asteapta si acum un cumparator pentru teren, desi nu au nici o certitidine ca banii respectivi le vor fi virati ca dividende sau ca pot ramane drept fond de dezvoltare, la dispozitia companiei etc).
Iar dividendele pe care un fond de investitii le incaseaza de la companiile din portofoliu vor fi diluate cu 16% (impozitul datorat statului) in momentul in care Fondul va oferi, la randul sau, dividende, corect? Ca sa nu mai vorbim de cheltuielile Fondului, care vor reduce, la randul lor, valoarea acelor dividende primite de la societatile din portofoliu. Deci si detinerile sale in actiuni ale altor companii ar trebui discountate cu minimum 16%. Ca sa nu mai pomenim ca n-are nici un rost sa calculezi valoarea activelor Fondului pornind de la valoarea companiilor unde este actionar, daca acestea sunt nelistate. Aici, coeficientul de ajustare ar trebui sa fie substantial, pentru ca Fondul, ca minoritar, nu controleaza deciziile care se iau acolo si nici nu poate renunta usor la detineri daca societatea nu se tranzactioneaza.
Intercapital uita insa de discountul la care se tranzactioneaza actiunile SIF la bursa si isi imagineaza ca actiunile Fondului Proprietatea ar trebui sa se apropie de valoarea activului net. Ma rog, cand sunt atatia care au cumparat ieftin actiuni FP chiar si la 10% din valoarea nominala, intelegem de ce vin acum brokerii cu recomandari de cumparare la 70-80% din aceasta valoare. Pana la urma, profiturile trebuie marcate, nu?
